Afacerile germane nu sunt binevenite în Libia post-Gaddafi

Ministrul de externe german Guido Westerwelle s-a deplasat la începutul anului la Tripoli pentru a discuta cu noile autorităţi libiene. Scopul era "renetezirea drumului" pentru investitorii germani.

Dacă înainte de revoluţia libiană, Germania era cel de-al doilea partener comercial al ţării, după abţinerea Berlinului la votul ONU privind intervenţia militară în Siria, libienii nu mai vor să aibă nimic de-a face cu think-tankurile şi afacerile germane.

Henning Schnaars este director de logistică la compania germană de transport naval Carl Ungewitter, care de 30 de ani transportă în Libia părţi de conducte, sonde petroliere, macarale, excavatoare, camioane şi alte echipamente necesare pentru a transforma un deşert într-o ţară industrializată. Afacerile firmei mergeau bine chiar în ciuda impredictibilităţii lui Muamar Gaddafi. După revoluţie însă, companiile libiene nu şi-au mai plătit datoriile mari către firma germană şi umblă zvonuri că cea de-a doua companie petrolieră ca mărime din Libia refuză să mai lucreze cu companiile germane, scrie revista Spiegel. În schimb sunt preferaţi investitorii francezi. Motivul ar fi că Germania s-a abţinut la votul pentru intervenţia militară în Libia, în timp ce Parisul a trimis avioane de luptă şi a condus operaţiunile de sprijinire a rebelilor.

Totuşi Germania încearcă să folosească uneltele pe care le are la îndemână pentru a rămâne pe piaţa libiană. Fundaţia Friedrich Naumann, a partidului liberal FDP, singura care este reprezentată în ţară, organizează un set de conferinţe despre libertate şi liberalism economic, cu scopul de a promova economia de piaţă liberă şi de a recâştiga terenul pierdut pentru afaceriştii germani.

Până acolo însă managerul Schnaars încearcă să recupereze restanţele financiare pe care le are Agoco(Arab Gulf Oil Company), cea de-a doua companie petrolieră ca mărime din Libia, către compania sa. Fără prea mult succes însă, pentru că managerii acesteia nu sunt de acord cu toate plăţile şi îl lasă să aştepte o decizie finală.

Cât despre planul lui Ronald Meinardus de la Fundaţia Naumann de a transforma Libia într-o democraţie liberală, acesta pare tot mai nerealist. Deşi bărbaţii şi femeile au luptat împreună împotriva lui Gaddafi, după revoluţie libertatea femeilor este la fel de restricţionată ca şi înainte. „Chiar dacă dictatorul e mort, femeile continuă să fie oprimate. Nu pot intra într-o cafenea fără să fiu însoţită de un bărbat pentru că mă expun apostrofărilor legate de un comportament neislamic. Mai mult, aproape nicio femeie nu mai îndrăzneşte să umble cu capul descoperit”, spune Nada Ebkura, o studentă şi ghidă pentru străini, citată de Spiegel.