Zoe Petre: “Acceptăm gesturile Ținutului Secuiesc dar ne temem de precedentul Kosovo?”

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Preşedintele Traian Băsescu a sacrificat întâlnirea cu omologii regionali şi cu preşedintele Obama din cauza prezenţei la summitul de la Varşovia a liderului kosovar. Doamna Zoe Petre constată încă şi mai multe absenţe româneşti pe scena internaţională: “Parcă ar fi înviat spiritul ceaușist al neamestecului în treburile interne.”

Nerecunoaşterea independenţei Kosovo ne costă mai mult decât face?

Oficial, și președintele României, și MAE, au declarat că România refuză participarea la summit-ul de la Varșovia pentru că acolo participă reprezentanții Kosovo. Ne putem întreba oricât dacă aceasta e singura cauză reală - e posibil, de exemplu, să fie (și) o reacție la faptul că până acum Casa Albă nu a dat semne că vrea să dezvolte o relație mai strânsă la nivel de șefi de stat – dar, oficial, ipoteza dvs. se confirmă: președintele a sacrificat atât cât mai era de sacrificat din relația nu doar cu SUA, ci și cu țările central-europene, inclusiv cu Polonia, care se pregătește de o spectaculoasă președinție UE. În opinia mea, această atitudine nu se datorează atât unui calcul rațional – pe care îl presupune întrebarea legată de costurile nerecunoașterii – cât de încremenirea într-o poziție fără ieșire.

Personal, am scris și vorbit adesea, înainte de proclamarea unilaterală a independenței kosovare, împotriva acestei soluții (v. mai ales Kosovo, 2007: misiune imposibilă? “Revista de Politică Internaţională”, VII- VIII, 2007, p. 60-89). Am spus însă de asemenea că, odată ce majoritatea statelor membre UE și NATO au acceptat această soluție, România poate cu mare dificultate să-și mențină sine die poziția ostilă un timp nedefinit și va fi obligată să caute o ieșire din această poziție singulară.

În ultima vreme, de altfel, singularitatea atitudinii statului român în marile probleme cu care se confruntă cominitatea internațională s-a accentuat, în loc să se atenueze: nu am reacționat explicit în legătură cu Tunisia, nu am susținut vizibil soluționarea democratică a situației din Egipt, în Libia am decis să participăm după ce am adoptat o poziție ostilă față de soluțiile propuse de Franța, nu am reacționat în niciun fel în raport cu reprimarea mișcărilor democratice din Siria, Yemen, Liban. Parcă ar fi înviat spiritul ceaușist al neamestecului în treburile interne.

În legătură anume cu reuniunea de la Varșovia, consider că se puteau negocia soluții cu mult mai bune decât această ostentativă absență. Slovacia a negociat, și se află la masa discuțiilor.

Mai poate fi Kosovo precedentul de care se tem România şi Slovacia?

Cum abia am spus, Slovacia a negociat o soluție, România a întors spatele Europei centrale. Pe de altă parte, nu înțeleg care sunt temerile actualei guvernări, care face concesii substanțiale autonomiștilor maghiari. Când acceptăm aproape fără murmur gesturi de independență externă ale Ținutului Secuiesc nu ne temem de precedente?

În condiţiile acestei strânse relaţii cu Belgradul, de ce ne este atât de greu să îmbunătăţim soarta culturală a românilor din Serbia? La fel, s-ar deteriora complet şi ireversibil cooperarea cu Serbia în cazul recunoaşterii Kosovo?

Ambele dvs. întrebări sunt în mare măsură retorice. Autoritățile românești trebuie să servească interesul național al României, nu pe cel al Serbiei sau al oricărui alt stat, oricât de prieten. Interesul național al României este servit dacă și numai dacă integrarea Serbiei în UE devine o realitate. Or, actuala noastră poziție încurajează implicit pe cei care doresc să întârzie sau să zădărnicească această integrare.  

Dr. Zoe Petre a format multe generaţii de absolvenţi ai Facultăţii de Istorie din Universitatea Bucureşti. A fost consilieră a Preşedintelui Emil Constantinescu.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite