De ce nu ar trebui Europa de Est să introducă euro

Dacă Slovacia aderă la moneda unică europeană, ar putea să fie şi ultima din fostele naţiuni comuniste care face asta, pentru mult timp. Până la sfârşitul anului viitor, dacă

Dacă Slovacia aderă la moneda unică europeană, ar putea să fie şi ultima din fostele naţiuni comuniste care face asta, pentru mult timp.

Până la sfârşitul anului viitor, dacă totul merge conform planului, Slovacia va trece la euro. Ar fi a doua din fostele ţări est-europene care au aderat la moneda unică, după ce Slovenia a făcut-o în 2007. La Bruxelles, această trecere ar putea fi considerată mult prea lentă. În definitiv, euro era menit să fie lipiciul pentru Uniunea Europeană. şi totuşi în realitate este prea rapidă.

De ce? Deoarece cămaşa de forţă impusă de trecerea la euro este complet greşită pentru economiile emergente, aflate în creştere accelerată. şi pentru că euro este încă un sistem monetar potenţial foarte instabil, iar ultimul lucru de care oricare dintre ţările est-europene are nevoie este mai multă instabilitate.

Vechi argumente pro

În teorie, toate ţările est-europene care s-au integrat în Uniunea Europeană trebuie să se pregătească, de asemenea, să devină membre ale zonei euro. Ţări ca Marea Britanie şi Danemarca au negociat o derogare. Nicio altă ţară nu a făcut asta. Dacă eşti în UE, trebuie să fii şi în euro. şi totuşi trecerea la euro este împinsă spre viitorul foarte îndepărtat. În ţări ca Polonia, Ungaria şi Republica Cehă, politicienii de frunte şi bancherii centrali au spus că nu se grăbesc să-şi pregătească economiile pentru euro. Lituania, care a muncit din greu pentru a îndeplini criteriile de aderare la euro, a fost întoarsă din drum.

În realitate, majoritatea ţărilor Europei de Est ar fi mai câştigate dacă urmează exemplul Marii Britanii, decât pe cel al Franţei sau Germaniei.

Mulţi ani la rând politicienii şi pieţele monetare au gândit altfel. Ei au văzut calitatea de membru al zonei euro ca pe o forţă de stabilitate în ţări care se luptau încă să îndepărteze moştenirea unor decenii de planificare a statului. Investitorii aşteptau cu nerăbdare trecerea la euro din trei motive: restricţiile asupra împrumuturilor publice cerute de UE ar opri guvernele să acumuleze mari datorii; ar obliga rămânerea în UE; şi ar însemna ca activele să fie apreciate într-o monedă stabilă, globală - nu în mai multe monede mici pe care mulţi au dificultăţi să le numească.

Pe scurt, ar fi o forţă de stabilizare pentru ţări care în urmă cu mai puţin de douăzeci de ani făceau încă parte din imperiul sovietic. Problema este că argumentele împotriva trecerii la euro se înmulţesc tot timpul.

Noi argumente contra

Ţările care se dezvoltă repede nu-şi pot permite genul de reduceri ale cheltuielilor publice pe care le cere trecerea la euro. Ele au nevoie de drumuri noi, şcoli, spitale şi case. Aceste ţări sunt construite din improvizaţii, astfel încât sunt nevoite să împrumute bani. Pieţele de capital sunt de acord să le dea bani. Ultimul lucru de care au nevoie acum sunt reduceri mari ale cheltuielilor legate de infrastructură.

Mai departe, politicile deflaţioniste ale Băncii Centrale Europene (BCE) nu sunt prea încurajatoare. De exemplu, Republica Cehă şi-a menţinut rata dobânzii constant sub pragul stabilit de BCE pentru a stimula creşterea. Noile state ale UE au nevoie de flexibilitate pentru a-şi stabili propriile rate ale dobânzii cu scopul de a face faţă obstacolelor pe drumul spre modernizare.

În ultimul rând, euro nu este neapărat o forţă a stabilităţii. Sistemul trebuie încă testat în cazul izbucnirii unei crize financiare reale. Deja presiunea pentru a ieşi din zona euro creşte în Italia. Să nu fiţi surprinşi dacă vor începe să fie auzite asemenea apeluri şi dinspre Spania, care trece printr-o serioasă scădere a încinsei pieţe a proprietăţilor. Dacă euro începe să se deşire la cusături, atunci cei mai noi şi cei mai fragili membri ai sistemului vor suferi cel mai mult.

În realitate, euro a fost gândit ca o forţă de stabilizare şi expansiune. şi totuşi creşterea economică fără vitalitate nu este un stimulent pentru ţările care cântăresc beneficiile integrării în spaţiul monedei comune europene. Nu există nici semne de stabilitate. Cu siguranţă, ar fi mult mai bine pentru fiecare ţară să anunţe acum că nu intenţionează să treacă la euro în viitorul apropiat. Noile state UE pot continua să-şi construiască economiile, iar ţările cu euro se pot concentra pe propriile lor probleme.

Matthew Lynn este editorialist la Bloomberg News.