Cum să reclădim credibilitatea internaţională a României

Într-o lume globalizată, dar în continuare divizată - nu ideologic, ci în privinţa şanselor de dezvoltare -, numai o strategie consensuală de acţiune poate fi eficientă în confruntarea cu

Într-o lume globalizată, dar în continuare divizată - nu ideologic, ci în privinţa şanselor de dezvoltare -, numai o strategie consensuală de acţiune poate fi eficientă în confruntarea cu riscurile acestei realităţi. În politica noastră externă există un consens de mult stabilit, acela că e nevoie de o voce respectată şi o voinţă unită, bazate pe obiective împărtăşite şi valori comune ale societăţii româneşti.

Scopul principal al cultivării şi consolidării relaţiilor diplomatice cu guverne şi organizaţii internaţionale este acela de a defini ţintele şi de a sprijini şi dezvolta obiectivele naţionale, atât cele fundamentale, cât şi cele ale prezentului (ale contextului politic şi economic internaţional).Dinamica lumii globalizate, a faptelor economice în primul rând, este integrată într-o societate globală în care se manifestă lupte, alianţe conjuncturale, coaliţii concrete între grupuri multinaţionale, poziţionare în raport cu puterile lumii şi în interiorul acestora. În nucleul acestei mari complexităţi se află, desigur, interese.

Însă scopul gestiunii riscurilor globale prin diplomaţie este acela de a genera încredere şi de a păstra încrederi de mult câştigate. Alegerea nu este între a risca şi a nu risca. Ea este întotdeauna între diferite riscuri asumate şi urmată de gestiunea acestora. Diplomaţia cere prudenţă, poate cea mai importantă dintre virtuţile politice.

Însă şi în acest caz există un mare risc. Acela de a furniza o raţiune pentru a nu face nimic şi, în cele din urmă, de a cădea în pură laşitate. Laşitatea nu ar însemna altceva decât o criză de identitate a României. al~turi de grupul "europenist"Politica externă trebuie să furnizeze răspunsuri clare la întrebări dificile, precum şi o nouă hartă internaţională a drumului de parcurs (road-map). În opinia mea, România trebuie să fie alături de grupul celor care doresc o Europă cât mai puternică şi unită - aşa-numitul grup europenist.

În al doilea rând, trebuie clădită o cât mai apropiată colaborare cu ţările cu un mare potenţial economic ce poate fi adus în România - spre exemplu, Germania, Spania, Franţa, Italia şi, desigur, SUA, precum şi China. În fine, avem nevoie de o cât mai largă şi intensă cooperare în regiunea Mării Negre şi în general în zona de vecinătate imediată a UE, precum şi de un acord şi o interconectare cât mai eficientă cu toate instituţiile UE. Niciun fel de deconectare de UE ca ansamblu nu poate fi admisă.

Într-adevăr, europenismul e pe prim-plan, căci de aici ne vine singura şansă de modernizare rapidă a infrastructurilor ţării noastre.Prin aceasta şi mai ales acum, parteneriatul strategic cu SUA nu are de ce să fie deranjat.

România nu pare să fie animată în acest moment de o politică internă capabilă să atragă în ţară încrederea forţelor globale financiar-investiţionale. Lucrul ar fi posibil dacă s-ar declanşa, în realitate, dinamica integrării europene, îndeosebi în domeniul infrastructurilor, susţinută şi de proiecte bazate pe şansele regionale ale României. spa}iu de business regionalSpre exemplu, iniţierea unui spaţiu regional de business, cu atragerea instrumentelor financiare ale lumii de astăzi cred că este de directă actualitate.

Iniţiativa regională înseamnă să promovăm interesele noastre proprii şi totodată să recunoaştem şi să susţinem interesele statelor din regiune.Când lucrul acesta nu e imediat posibil, trebuie să căutăm noi căi şi să convingem de buna noastră credinţă. Lansând un plan de creare a unui nou spaţiu de business în regiunea noastră, care conduce la intensificarea randamentelor investiţiilor financiar- economice, avem suficiente argumente pentru a consensualiza cu vecinii noştri din întreaga regiune.

Iniţiativa noastră regională este şi va fi extrem de necesară şi cu atât mai utilă cu cât e mai ancorată în contextul UE.investi}iile În ecologiecreeaz~ bun~stareLumea de astăzi e lumea riscurilor globale: încălzirea planetei, migraţia, accesul la energie, accesul la apă, toate în strânsă legătură cu sărăcia în lume, dar şi volatilitatea pieţelor financiare şi precaritatea statală.

România, cu un aparat economic (industrial, agricol, dar şi financiar) încă departe de o consolidare modernă, trebuie să fie extrem de atentă. Efectele destabilizatoare ale mişcărilor globale lovesc în primul rând economiile şi statele cu precaritate investiţională.

Noul modus operandi (dacă e nou) în diplomaţie pare să fie căutarea deschiderilor ce sunt cele mai interesante comercial - respectiv economie şi publicitate, pentru fiecare stat naţional. În aceste condiţii, România trebuie să se orienteze, aşa cum orice bun diplomat ar spune-o, către crearea de modele exemplare pentru lumea în dezvoltare. Spre exemplu, România ar putea fi una din promisiunile lumii "verzi".

Mai întâi în domeniul împăduririi terenurilor degradate şi reîmpăduririi terenurilor sălbatic despădurite (în total e vorba de aproape două milioane de hectare!). Noi dispunem de tehnologiile adecvate, iar bani sunt cu prisosinţă în UE cu condiţia (din nou!) de a genera încredere. Tehnologia "verde" este dorită şi promovată global pentru că asigură echilibrul natural şi totodată reduce sărăcia în mod semnificativ. Industrii şi tehnologii bazate pe pământ şi soare creează locuri de muncă şi bunăstare în mediul rural. Cu asemenea modele de dezvoltare, atât de clar realizabile în România, am avea un real câştig de imagine şi încredere, stabile, iar nu conjuncturale.

O strategie consensuală în politica externă înseamnă a avea capacitatea raţională de a ne asuma răspunderea pentru ce a fost şi pentru ce vrem să devenim. Nu putem fi victimele pasive ale săgeţii timpului. Trebuie să fim parte a timpului, la timp.

* Extras din masa rotundă "Cine scoate România în lume?", a cărei formă integrală o veţi putea citi în primul număr al revistei Foreign Policy .

Fost prim-ministru şi ministru al afacerilor externe, Petre Roman este Membru al Consiliului Editorial Foreign Policy Romania.