Adevarul.ro

Protestele obişnuite din Piaţa Tahrir s-au transformat duminică şi luni într-o baie de sânge, după ce armata a încercat să alunge mulţimea adunată în locul simbol al revoluţiei. În noua ediţie FP România, un manager român din Cairo povesteşte cum arată Egiptul post-Mubarak: fiecare se simte liber să aplice legea lui.

Articol din ediţia nr. 25 a FP România, din 14 noiembrie la toate chioşcurile.

FP România: Cum arată Egiptul post-Mubarak? Ce s-a schimbat vizibil?

Ciprian Răglean: La opt luni de la înlăturarea lui Mubarak de la putere optimismul egiptenilor începe să pălească. Imediat după revoluţie toţi egiptenii erau foarte optimişti. Sperau în creşterea imediată a salariilor (la nivelul celor din Europa occidentală), libertate de exprimare, îmbunătăţirea sistemului de învăţământ, mai multe locuri de muncă şi multe altele. Schimbările mult aşteptate s-au dovedit însă minore – cel puţin până acum. Guvernul interimar a luat o serie de măsuri în vederea asigurării creşterilor salariale în anumite instituţii. Totuşi, departe de ceea ce aşteptau egiptenii.

În ceea ce priveşte libertatea, aceasta s-a transformat pentru parte din egipteni fie în libertinaj, fie în anarhie. Într-adevăr, şoferii egipteni, de exemplu, sunt acum cum nu se poate mai liberi. Nu mai respectă aproape nicio regulă de circulaţie. Şi asta se întâmplă în condiţiile în care oricum, şofatul în Cairo era o aventură inclusiv înainte de căderea regimului Mubarak. Diferenţa este că acum poliţia nu mai are aproape nicio autoritate. Implicarea ei în încercarea de a împiedica mişcările stradale din ianuarie şi februarie au discreditat-o. Asta afectează nu numai circulaţia, ci şi siguranţa de zi cu zi a cetăţenilor. Nu sunt puţine cazurile în care poliţiştii asistă cu pasivitate la scene violente ce au loc în centrul oraşului. Unii dintre egipteni reacţionează încercând să umple golul lăsat de pasivitatea forţelor de ordine. Nu întotdeauna însă în cel mai de dorit mod. În urmă cu două-trei luni o bandă de hoţi a fost prinsă de către locuitorii unuia dintre cartierele mai sărace ale Cairo-ului. Cum lipsa de reacţie a poliţiei era deja cunoscută, oamenii s-au decis să-şi facă singuri dreptate aplicând legea islamică – Şaria. În consecinţă, unul dintre hoţi a fost omorât, unuia i s-a tăiat mâna, iar toţi ceilalţi au fost bătuţi exemplar. 

Mai au loc proteste si adunări în piata Tahrir? Împotriva cui? Există temeri faţă de preluarea puterii de către Frăţia Musulmană?

Protestele din piaţa Tahrir au devenit de mult rutină. Aproape în fiecare vineri se strâng de la câteva mii până la câteva zeci de mii de demonstranţi. Nu există însă o platformă comună a celor care demonstrează. Revendicările lor variază: liberalii doresc înlăturarea cât mai rapidă a regimului provizoriu militar si organizarea alegerilor libere; fundamentaliştii islamici doresc aplicarea legii Sharia cu tot ce presupune ea (omorârea cu pietre in caz de adulter, tăierea mâinii în caz de furt, îngrădirea libertăţii religioase a celor care nu sunt musulmani); alte grupări politice demonstrează împotriva Israelului şi a implicării SUA în zona Orientului Mijlociu; marea majoritate a egiptenilor săraci doresc însa un loc de muncă şi pâine pentru ziua de mâine.

Dincolo de aceste direcţii divergente ce se manifestă în Piaţa Tahrir, un lucru este foarte vizibil: gruparea islamică Frăţia Musulmană va juca un rol foarte important în alegerile ce vor avea loc la sfârşitul acestui an. Consideraţi fundamentalişti de către o parte dintre egipteni şi moderaţi de către alţii, membrii Frăţiei promovează un stat religios islamic de orientare socială. Mare parte dintre intelectualii, liberalii şi creştinii din Egipt sunt îngrijoraţi de ascensiunea Frăţiei Musulmane, considerând că o eventuală preluare a puterii de catre aceasta va echivala cu impunerea unei dictaturi religioase islamice.

De citit în ediţia curentă  a revistei şi articolul Vânătoarea de copţi, de acelaşi autor, despre viaţa tot mai grea a creştinilor egipteni.