Mai puţini locuitori în "Casa libertăţii"

Un studiu realizat de Freedom House arată că, pentru al doilea an consecutiv, numărul ţărilor în care libertăţile cetăţeneşti s-au diminuat îl depăşeşte pe cel al ţărilor

Un studiu realizat de Freedom House arată că, pentru al doilea an consecutiv, numărul ţărilor în care libertăţile cetăţeneşti s-au diminuat îl depăşeşte pe cel al ţărilor în care democraţia a înregistrat progrese. Dar cum poate fi păstrată libertatea? Politologii americani Matthew Kroenig şi Steven Fish dau un posibil răspuns: prin parlamente puternice.

"Nu mai poţi nega că libertatea este în regres." Sub acest titlu, revista Foreign Policy, a cărei ediţie în limba română va apărea lunea viitoare, publică un grafic plin de semnificaţii. Titlul poate părea provocator, dar în spatele lui se află argumente bazate pe date şi cifre. Este vorba de studiul "Freedom în the World 2008" al organizaţiei Freedom House.

Cercetarea şi-a propus să măsoare progresele pe plan global - sau paşii înapoi - în domeniul respectării libertăţilor cetăţeneşti. Potrivit autorilor, anul 2007 a fost marcat de un regres al libertăţilor în întreaga lume. În timp ce doar unele state au făcut progrese timide pe drumul democratizării, multe au dat înapoi, ajungând să se înscrie în listele ţărilor "ne-libere", potrivit standardelor organizaţiei.

Vremuri de restrişte pentru libertăţi

Este al doilea an consecutiv în care autorii cercetării raportează un declin al drepturilor şi libertăţilor la nivel global. Tendinţa negativă s-a accentuat însă în 2007 faţă de 2006, numărul ţărilor în care libertatea s-a diminuat depăşindu-l astăzi de patru ori pe cel al ţărilor în care libertăţile s-au extins.

În mai bine de o cincime din ţări, drepturile şi libertăţile oamenilor s-au extins. În 2002, situaţia se prezenta exact invers: peste o cincime din naţiunile lumii puteau spune că se bucură de mai multă libertate decât în anii anteriori.

Mai mult, niciuna dintre ţările aflate în coada "clasamentului libertăţii" nu a dat măcar semne de progres. State precum Azerbaidjan, Burma, Camerun, Kazahstan, Pakistan, Rusia sau Tunisia, trecute în raport în rândul celor "ne-libere", au înregistrat chiar tendinţe negative în anul 2007. În timp ce în ţări precum Coreea de Nord, Cuba, Turkmenistan sau Oman - şi ele considerate "ne-libere" - situaţia a rămas pe loc, la cotele cele mai scăzute ale libertăţii.

Există, desigur, şi ţări care au marcat progrese. Turcia, de exemplu, graţie reformelor implicate de deschiderea negocierilor cu Uniunea Europeană (cu toate acestea, Turcia rămâne în zona ţărilor "parţial libere"). Polonia, în care ultimele alegeri legislative s-au soldat cu înlocuirea coaliţiei conservatoare de către una liberală, este trecută şi ea în rândul ţărilor care au înaintat pe drumul libertăţii. Oricum, Polonia face parte, conform raportului, din categoria ţărilor "libere". La fel ca şi România, unde autorii consideră că situaţia a rămas neschimbată în 2007 faţă de 2006.

Regiunile cu cel mai pronunţat declin al demo-craţiei se găsesc în fosta Uniune Sovietică, în Asia de Sud, Orientul Mijlociu şi Africa sub-sahariană. Fenomenul afectează ţări mari, precum Rusia, Pakistan, Kenya, Egipt, Nigeria sau Venezuela - fapt cu implicaţii regionale sau chiar la scară întregii lumi.

Democraţia se apără cu forţa parlamentelor

Numărul mare al ţărilor care au înregistrat un declin al drepturilor cetăţeneşti arată, de fapt, că libertăţile, odată cucerite (adeseori cu multe sacrificii, aşa cum a fost şi cazul României) nu reprezintă un dar pe vecie. Libertăţile trebuie apărate. Dar cum s-ar putea face mai bine acest lucru?

Un posibil răspuns vine din partea politologilor Matthew Kroenig şi Steven Fish, de la Universitatea Berkley, California. {i cei doi politologi au studiat exercitarea puterii în 158 de ţări ale lumii, dar dintr-un alt unghi. Ei au căutat să afle ce instituţii apără cel mai bine democraţia.

Concluzia raportului este că ţările cu legislative puternice sunt mai înclinate în a avea democraţii rezistente. Din acest punct de vedere, cele mai puternice legislative ale lumii au fost considerate cele ale Italiei şi Germaniei, urmate, nu la mare diferenţă şi în mod cu totul surprinzător, de cel al Mongoliei.

Cei doi politologi explică prezenţa legislativului de la Ulan Bator printre cele mai puternice din lume prin împrejurările în care a fost creată Constituţia mongolă din 1992. Mongolii s-au temut atunci că Rusia sau China, cei doi mari vecini ai ţării, ar putea cu mai multă uşurinţă să manipuleze un singur preşedinte învestit cu mai multă putere.

Preşedintele şi guvernul, la control

Dar ce anume face ca un parlament să fie puternic? Autorii studiului scot în evidenţă patru tipuri de factori: influenţa asupra Executivului, posibilitatea Executivului de a dizolva Legislativul, puterile conferite (de exemplu, posibilitatea de a declară război) şi resursele pe care le are la dispoziţie (de exemplu, posibilităţile de a angaja personal). Legislativele slabe, spun Kroenig şi Fish, pot ţine rareori sub control executive sau preşedinţi puternici, mai ales atunci când la putere vin preşedinţi autocraţi.

Unul dintre exemplele date de autorii articolului se referă la Kenya - o ţară trecută de altfel şi în raportul "Fredom House" printre contraperformerele libertăţii în ultimul an. Deşi opoziţia a câştigat Legislativul, susţinătorii ei au ieşit în stradă, iar ţara s-a prăbuşit în violenţe. De ce? Pentru că singura instituţie pe care rebelii şi-o doresc este preşedinţia - adevăratul sediu al puterii.

Există, desigur, şi ţări care au marcat progrese. Turcia, de exemplu, graţie reformelor implicate de deschiderea negocierilor cu UE. Polonia face parte din categoria ţărilor "libere". în România, libertatea nu s-a modificat din 2006.