Ascensiunea şi decăderea lui Geert Wilders în Olanda

Geert Wilders (centru) promovează replici ale Partidului său şi în străinătate

Extremistul Geert Wilders, care a făcut şi a desfăcut guvernul premierului de dreapta Mark Rutte, nu mai este forţa decisivă în formarea viitoarei coaliţii guvernamentale care va rezulta din alegerile parlamentare de astăzi. Sondajele arată că Partidul său al Libertăţii (PVV) pierde tot mai mulţi alegători în favoarea Partidului Socialist de extremă stângă. Pentru a ajunge a treia forţă politică a ţării, PVV a beneficiat d

Articol republicat din ediţia nr. 25 a FP România.

“Extrema dreaptă clasică” – antisemită, cu referinţe ideologice şi simbolice la nazism şi fascism - aproape a dispărut din Olanda. Erau relativ numeroşi la începutul anilor ‘80, cât şi în prima jumătate a anilor ’90 şi ocupau 1-3 locuri în Parlament. Astăzi există grupuri ca Blood & Honour, dar vorbim despre numai 300-600 de neo-nazişti la nivel naţional.

Din a doua jumătate a anilor ’90, şi mai mult din 2002, este remarcabilă însă creşterea “extremei drepte moderne” – anti-islamică şi împotriva multiculturalismului. Primele semne au apărut chiar pe scena politică principală, prin compararea Islamului şi Creştinismului, a istoriilor Orientului Mijlociu şi Europei, prezentate ca incompatibile, cu trimitere la proasta integrare a imigranţilor musulmani în societatea olandeză şi în alte ţări europene.

În  2001-2002, această extremă dreaptă modernă a fost prezentată îndrăzneţ de Pim Fortuyn, care deja scria despre islamizarea Olandei încă din anii ‘90.  Fortuyn a fost ucis în mai 2002, cu doar 10 zile înainte de alegerile parlamentare – la care partidul său a obţinut o victorie uriaşă, reuşind să intre la guvernare. Cabinetul n-a durat însă decât câteva luni.

Ascensiunea lui Wilders

Din 2004, Geert Wilders este purtătorul de mesaj al acestei drepte extreme sau radicale. După ce a părăsit partidul liberal VVD, principalul partid de guvernare de astăzi, Wilders a rămas în Parlament cu câţiva fideli şi a fondat PVV (Partidul Libertăţii) – cu sine în centru. Partidul a avut un succes major, la următoarele alegeri obţinând 9 locuri în Parlament. În alegerile din 2010, succesul a fost şi mai mare: 24 de locuri.

Victoria sa cea mai importantă a fost că a ajutat guvernul minoritar format din VVD şi creştin-democraţi (CDA) să obţină o majoritate în Parlament. Cele trei partide au agreat să nu fie de acord în probleme legate de Islam, dar au convenit asupra restricţiilor legate de imigranţi şi asupra politicilor de securitate. Aceste măsuri permit PVV să-şi continue discursurile xenofobe, împotriva Islamului şi a integrării europene şi să prezinte succesele guvernului ca ale sale.

În anii ‘80 şi ‘90 un număr mare de oameni se opunea intrării şi prezenţei imigranţilor pe teritoriul olandez. În aceşti ani exponenţii extremei drepte clasice erau printre puţinele forţe politice care pozau în luptători împotriva acestui fenomen. Dar legăturile lor cu nazismul îngreunau, dacă nu chiar făceau imposibilă, aderarea multor olandezi şi susţinerea pentru aceste grupuri şi partide. Extrema dreaptă modernă însă le dă oamenilor oportunitatea să se opună migraţiei şi Islamului fără aceste legături clare cu neo-nazismul. Această opoziţie a crescut continuu în societatea olandeză din 1990 încoace. Tot la începutul anilor ‘90 cât şi în 2000, s-a răspândit în Olanda şi un puternic sentiment anti-establishment - o opoziţie faţă de partidele tradiţionale mari, care sunt de decenii în centrul scenei politice. Pim Fortuyn a fost primul care a profitat de acesta, iar PVV-ul lui Geert Wilders a mers pe aceeaşi linie.

Votanţii

Prima explicaţie ţine de un fenomen vizibil în întreaga Europă, şi în SUA. Establishmentul, care forma înainte un front împotriva extremei drepte clasice, şi-a schimbat opiniile în privinţa migraţiei şi a societăţii multiculturale. Multe dintre ideile anti-migraţie şi anti-multiculturalism au fost integrate în programele partidelor mainstream. Astfel că susţinerea PVV a devenit tot mai acceptabilă. (Aşa cum spunea Le Pen, în Franţa: Mai bine votezi originalul decât o copie). Desigur toate aceste explicaţii trebuie puse în contextul politic şi socioeconomic internaţional din ultimii 10-15 ani, marcaţi de globalizare. Migraţia, Islamul, sentimentul anti-establishment, insecuritatea legată de creşterea criminalităţii - toţi aceşti factori au contat.

Deseori s-a vehiculat idea că votanţii extremei drepte sunt oameni cu o educaţie scăzută, care trăiesc în condiţii grele. Dar susţinerea sa este mult mai răspândită. În Olanda, PVV se bucura de un sprijin larg în mediul rural, dar şi în oraşele mari - de exemplu, s-a clasat al doilea la alegerile locale din Haga. Fiind cel de-al treilea partid din Olanda, electoratul PVV nu poate fi limitat la unul sau câteva grupuri mici din societate.

Partidul fără membri

Doar că partidul are un singur membru: pe Geert Wilders. El este principalul vector de mesaj al partidului – deşi nu dă aproape niciodată interviuri ziarelor şi respinge aproape toate invitaţiile de a participa la dezbateri televizate. Comunică mai ales unilateral, prin Twitter. Discuţiile şi dezbaterile cu el sunt aproape imposibile. Nici în Parlament nu ţine multe speech-uri şi foarte rar intră în discuţii cu colegii săi parlamentari. Nici măcar ceilalţi 23 de parlamentari PVV nu sunt membri. Acest partid nici nu recrutează cadre.

Selecţia candidaţilor pentru alegerile locale, regionale sau naţionale este făcută de Wilders şi de unii dintre cei mai apropiaţi parteneri ai săi, fără vreo procedură, statut sau transparenţă. În plus, mulţi dintre ei au câte două mandate, de exemplu, într-un consiliu municipal şi în Parlament. În prezent unii sunt forţaţi să renunţe la funcţiile locale sau regionale pentru că este prea multă muncă. Vi se pare ciudat? Mie mi se pare foarte ciudat că un partid nedemocratic poate fi membru al unui Parlament democratic.

Cred că cel mai mare pericol este normalizarea în societatea olandeză a ideilor şi expresiilor rasiste şi xenofobe. În plus, şi partidele democratice sunt tenate, ba chiar, obligate, să preia idei politice de la partidele extremiste. Wilders, de exemplu, rămâne în afara guvernului, dar programul guvernamental include temele sale. Dacă acţiunile guvernului vor avea succes, PVV va obţine o mare parte din lauri. În caz contrar se va spăla pe mâini, spunând că nu este în guvern.

Rob Witte este cercetător senior la IVA Policy Research and Consultancy din cadrul Tilburg University din Olanda. Specializat în relaţii comunitare, management de crize sociale, polarizare şi radicalizare, este consultant şi pentru guverne locale şi naţionale.