Dosar Lobby: Ce lobby ar trebui să-şi facă România la Bruxelles

România are nevoie de lobby coordonat şi coerent, în ambele sensuri. Pe de o parte, statul trebuie să informeze şi să consulte companiile, sindicatele şi patronatele pentru a prezenta un mandat consolidat in Consiliu. Iar acestea trebuie să facă lobby pe lângă europarlamentarii români. 

Vezi şi dosarul Lobbyiştii României, publicat în FP România nr. 22 (mai/ iunie 2011).

Îşi spun „Grup România” şi se adună, în Bruxelles, odată pe lună. Nu îşi pun problema să schimbe caracterul informal al grupului, spunând, cu toţii, că e mai bine aşa. În capitala Europei, lucrează în sectorul privat, în consultanţă, lobby sau sunt funcţionari în instituţiile europene. Într-una dintre întrunirile grupului au fost formulate şi câteva idei despre cel fel de lobby are nevoie România, în Europa şi în lume.

Politica europeană nu se poate face cu o sută de români trimişi la Bruxelles şi alţi o sută care cred că se pricep în ţară. Românii din diaspora pot fi, de asemenea, implicaţi în managementul fondurilor europene, fonduri pe care nu le văd ca surse de investiţii ci mai curând ca asistenţă socială. România nu este încă suficient de  activă în negocierile importante de la Bruxelles. Dacă întrebăm în instituţiile europene, nimeni nu spune “România greşeşte”, ci “România nu vine”. Trebuie să te baţi atunci când vorbim de bugete de mii de euro pe an.

România are nevoie la Bruxelles de lobby legislativ, monitorizare, reţele de contacte adecvate, parteneri şi posibilitatea de a crea parteneriate strategice, campanii susţinute de imagine şi în special o comunicare perfectă, în două sensuri, a sistemului decizional de la Bruxelles în Romania şi invers. Dezinteresul pentru legislaţia europeană în pregătire sau pentru cea care urmează a fi adoptată poate duce la decizii care nu sunt neapărat în interesul industriei, companiilor, asociaţiilor din România.

La Bruxelles s-a deschis odată cu aderarea o nouă "Agora" legislativă. Evident că legislaţia emanată de aici - direct aplicabilă sau supusă transpunerii prin acte interne - afectează o mulţime de sectoare. De aceea e necesară acompanierea proceselor legislative europene încă din faza de formare cu expertiza sectorială din ţară.  Or, dacă interesele legitime dinspre sectoarele româneşti nu sunt promovate activ la Bruxelles, riscul e tocmai ca specificităţile noastre să nu fie luate în seamă şi legislaţia europeană să ne "cadă greu”.

România are nevoie de lobby coordonat şi coerent, în ambele sensuri. Pe de o parte, statul care informează şi consultă companiile, sindicatele, patronatele şi care prezintă apoi un mandat consolidat in Consiliu - unde îl susţine în cooperare cu state care au interese similare. Pe de altă parte, companiile, sindicatele, patronatele trebuie să facă lobby pe lângă europarlamentarii români care le prezintă poziţia  - în colaborare cu europarlamentarii din grup sau ca poziţie naţională, cum se întamplă cu germanii, de exemplu. În plus, în special patronatele şi sindicatele trebuie să-şi prezinte poziţiiile în cadrul organismelor europene din care fac parte, şi pe care Comisia le consultă încă de la redactarea textelor.

Ovidiu Nahoi conduce biroul Adevărul din Bruxelles.