Ce consecinţe are boicotul turcesc al preşedinţiei cipriote a UE
0
Boicotul preşedinţiei europene cipriote de către Turcia face rău mai mult Ankarei decât Nicosiei. Mai grav, însă, gazele din Mediterana ar putea provoca o acţiune militară a Turciei, prognozează James Ker Lindsay, cercetător specializat pe Europa de Sud-Est la London School of Economics, în cea mai recentă ediţie a FP România.
Articol din ediția nr. 29 a FP România (iulie/august 2012), din 20 iulie la toate standurile de presă.
Relaţia Ankarei cu Bruxelles-ul se află într-un punct de minim, iar ameninţările turceşti pe fondul preşedinţiei europene cipriote nu vor face decât să dea muniţie ţărilor care se opun aderării Turciei la Uniunea Europeană şi care o vor folosi ca pe o nouă dovadă că Turcia nu poate să se poarte într-un mod „european”. Va fi mai greu şi pentru ţările care susţin drumul european al Turciei să apere Ankara.
Pe de altă parte, UE nu este în postura de a face vreo promisiune Turciei în acest moment – iar guvernul turc ştie asta. Extinderea Uniunii este acum foarte jos pe lista de priorităţi a Bruxelles-ului. Chiar şi statele din Balcanii de Vest, care se bucură de o susţinere mai mare decât Turcia printre statele membre, se confruntă acum cu o mare întârziere a aderării lor. Din această perspectivă, decizia Turciei de a boicota preşedinţia europeană cipriotă în următoarele şase luni are, cel mai probabil, o semnificaţie reală scăzută pe termen lung.
Există o chestiune mai gravă: posibilitatea existenţei unor mari cantităţi de gaz natural în Mediterana de Est – pe care Nicosia vrea să le exploateze împreună cu Israel şi Grecia, sau cu Rusia – deschide oportunităţi importante, dar poate declanşa şi noi conflicte. Partea pozitivă este că ar putea să fie un stimul pentru ciprioţii turci să caute o soluţie la problema cipriotă. Acum sunt foarte dependenţi economic de Turcia. Perspectiva reunificării insulei, şi împărţirea bogăţiei, este ademenitoare pentru ei. Problema este că acest factor ar putea să acţioneze invers pentru ciprioţii greci. Gândul că ar trebui să-şi împartă şi veniturile rezultate din energie i-ar putea face pe mulţi ciprioţi greci să se gândească de două ori la beneficiile reunificării.
Dintr-o perspectivă negativă, actualele evoluţii ar putea duce la tensiuni şi conflicte mai mari în regiune. Turcia ar putea încerca să împiedice Republica Cipru să exploreze şi să exploateze zăcămintele de gaz. Chiar dacă Uniunea Europeană şi Statele Unite au spus de multe ori, foarte răspicat, că singura parte recunoscută oficial a insulei are toate drepturile de a explora aceste câmpuri gazifere – la fel cum au spus şi toţi ceilalţi vecini regionali, în afară de Turcia –, Ankara este inflexibilă şi susţine că Nicosia trebuie să le permită şi ciprioţilor turci să beneficieze de veniturile din aceste resurse. Este neclar însă dacă Turcia va folosi forţa militară pentru a-şi impune poziţia. Din păcate, această variantă nu poate fi respinsă în acest stadiu. Nu mai este nevoie să spun că dacă Turcia va porni o acţiune militară, faptul va avea consecinţe grave pentru procesul său de aderare la UE. De fapt, îi va pune capăt – şi odată cu asta şi speranţelor legate de orice reunificare viitoare a Ciprului.
James Ker Lindsay este cercetător senior specializat pe Europa de Sud-Est la London School of Economics and Political Science. Este autorul mai multor volume despre Cipru, cel mai recent fiind An Island in Europe: The EU and the Transformation of Cyprus.
Se încarcă comentariile...
