Cum funcţionează diplomaţia fotbalului în Republica Moldova

Meciurile politice ale Republicii Moldova cu Transnistria se joacă şi în lojele partidelor de fotbal. În tribuna oficială a clubului Sherrif Tiraspol, premierul moldovean Vlad Filat şi liderul transnistrean Igor Smirnov nu au găsit soluţii pentru pace, dar au făcut paşi pentru normalizarea cotidianului cetăţenilor de pe cele două maluri ale Nistrului.

Articol din ediţia nr.26 a FP România (ianuarie/februarie).

În încercarea de a-şi normaliza relaţiile cu Erevanul, Ankara a recurs la ceea ce numim „diplomaţia fotbalului", pentru a crea premisele unui dialog. Abdulahh Güll a fost primul şef de stat turc care a vizitat Armenia de la declararea independenţei republicii ex-sovietice, în 1991, folosind pentru asta ocazia meciului din 2008 dintre cele două ţări vecine.

Asemănător a fost tratată şi geopolitica Transnistriei, fâşia de pământ care nu depăşeşte 7 km în locul cel mai strâmt, un tampon între Moldova şi Ucraina. O ţară imaginată şi imaginară, care a devenit peste noapte obiect de troc. Un ONA - Obiect Neidentificat Absurd -, ale cărui iţe se descurcă din ce în ce mai mult şi în culisele fotbalului.

O partidă Germania-Rusia

Meciul de fotbal este un pretext de întâlnire pentru ca lideri care altfel nu se pot aşeza la aceeaşi masă. Între Vlad Filat, primul ministru al Moldovei, şi Igor Smirnov, fostul preşedinte al nerecunoscutei republici a Transnistriei, au avut loc în ultimii doi ani trei astfel de întâlniri. În tribuna oficială a clubului Sherrif Tiraspol cei doi nu au găsit soluţii pentru pace, dar au făcut paşi pentru normalizarea cotidianului cetăţenilor de pe cele două maluri ale Nistrului. După o pauză de patru ani a fost reluată circulaţia feroviară pe ruta Chişinău-Cuciurgan-Odesa, via Tiraspol, iar jurnalistul Ernest Vărdănean, condamnat la 15 ani de închisoare pentru „spionaj în favoarea Moldovei”, a fost eliberat.

Gesturi simple şi vitale care nu găsiseră loc pe masa de negocieri a celebrului format 5+2. Mai mult, analişti moldoveni afirmă că aceste discuţii neoficiale, „la un meci", au dus chiar la relansarea negocierilor, întrerupte în 2006 la cererea Tiraspolului. Petru Bogatu vorbea într-un articol pe acest subiect („Sudanul de Sud se întrezăreşte la Nistru”, Jurnal de Chişinău) despre faptul că „Angela Merkel a marcat în poarta lui Dimitri Medvedev datorită diplomaţiei fotbalului", pentru a demara faimosul plan ruso-german despre care nimeni nu ştie nimic dar toată lumea se sperie: vize în UE pentru ruşi contra soluţionării acestui conflict îngheţat şi a retragerii trupelor ruseşti din teritoriul secesionist (conform rezoluţiei OSCE din 1999, de la Istanbul). „Occidentul a preluat astfel initiaţiva în meciul disputat cu Rusia pentru Transnistria”, scrie Bogatu, căci Smirnov a participat la întâlnirea cu Vlad Filat, din Bad Reichenhall, Germania, în 9 septembrie 2010.

Diplomaţia fotbalului a dat roade. La mijlocul lunii decembrie 2011, la summitul UE-Rusia, José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, a anunţat semnarea acordului de demarare a procedeului de liberalizare a vizelor pentru Rusia. Nu cred în coincidenţe. Este oare o întâmplare că minunata decizie care îi va mulţumi enorm pe lobbyiştii nemţi şi pe oligarhii ruşi venea la doar câteva zile de la alegerile prezidenţiale din Transnistria, 11 decembrie, care au dus la eliminarea încă din primul tur a „tiranului" Smirnov? Ruşii au un picior în Europa, cum rămâne însă cu moldovenii şi cu soluţionarea acestui conflict?

Victoria finală

Ei bine, lucrurile nu stau chiar atât de roz. În timpul alegerilor prezidenţiale transnistrene, am fost la Chişinău şi Tiraspol şi am realizat că, de fapt, atât noul preşedinte cât şi cel vechi poartă acelaşi tip de pălărie: ambii vor independenţa ţării, în niciun caz revenirea la Moldova, la Ucraina, un statut autonom sau alte invenţii birocratice europene. Mai mult, cei câţiva transnistreni cu care am discutat, moldoveni sau ruşi, vorbesc despre „rodina" (patrie) cu o mândrie nedisimulată. „Independenţa? Dacă nu o recunoaşte nimeni, asta e. Noi vrem doar să circulăm, să avem turişti, spitale, mai puţină corupţie, bani pentru sport", spunea Ion Timotin, antrenor al echipei moldovene de judo. Echipa are în componenţă sportivi din Tiraspol şi din Moldova.

Ce naţionalitate are aici sportul? Sherrif Tiraspol - clubul în jurul căruia circulă atâtea legende, acum şi teatrul unei diplomaţii a fotbalului - conduce în campionatul naţional de fotbal din... Republica Moldova. Un exemplu de proiect comun reuşit celor două maluri ale Nistrului. În fine, se mai spune şi că, de fapt, interesele obscure şi mafiote din jurul acestui brand - echipă de fotbal, benzinării, restaurante, magazine -, controlat până nu demult de fiul lui Igor Smirnov, sunt cele care l-au propulsat pe tânărul Evgheni Şevciuc - 43 de ani, inginer, avocat, cinci licenţe -, ca noul preşedinte al Transnistriei.

Nu ştim cât este de microbist, nici dacă stilul acesta de diplomaţie îi convine. Ştiu doar ce mi-a spus pe când nu era decât un simplu candidat, şi fost preşedinte al Parlamentului: „Într-o ţară cu 20% şomaj în rândul tinerilor, dacă voi reuşi să aduc prosperitate, să elimin nepotismul şi corupţia, restul lumii, Europa, vecina noastră vor fi obligate să ne recunoască".

Iulia Badea Guéritée este editoare a secţiunii în limba română a site-ului Presseurop.eu şi a revistei Courrier International.