Cealaltă problemă a Greciei: anarho-terorismul

Protestele împotriva noilor măsuri de austeritate continuă în Piaţa Constituţiei din Atena, în faţa Parlamentului. Anarhiştii ar putea profita pentru a provoca violenţe.

Parlamentul grec a adoptat ieri noul pachet de austeritate propus de guvern şi cerut de UE şi FMI pentru eliberarea ultimei tranşe de 12 miliarde de euro. În faţa Parlamentului din Atena s-au înregistrat noi violenţe provocate de anarhişti. Grupările teroriste greceşti nu s-au născut din criza economică, dar s-au hrănit din ea. Agenda lor anti-capitalistă şi anarhistă nu este însă şi anti-imigraţionistă, explică Dimitris

Interviu din FP România nr. 22  (mai/ iunie 2011), apărută pe 16 mai.

Este resurgenţa terorismului grecesc un efect al profundei crize economice prin care trece ţara?

Terorismul în Grecia nu este un fenomen al zilelor noastre, ci datează de la răsturnarea dictaturii în 1974. Gruparea teroristă „17 noiembrie” şi-a început operaţiunile în 1975 şi a continuat până în 2002, anul în care a fost dezmembrată. Din 2002 au apărut mai multe grupuri cu caracteristici foarte diferite în privinţa ideologiei şi metodelor. Este un fenomen diacronic şi nu cred că va dispărea vreodată. Măsurile de austeritate de astăzi şi criza financiară amplifică tensiunile sociale, ceea ce-i stimulează pe tineri să se alăture unor grupări precum Conspiraţia celulelor de foc.  Până acum, cât priveşte societatea şi populaţia activă, reacţiile la măsurile dure luate de guvern au fost mai degrabă blânde. Totuşi grupurile armate existau înaintea de izbucnirea crizei financiare în Grecia. Din punct de vedere ideologic şi politic, ele se plasau în tabăra anarhiştilor. Ca urmare au un caracter anticapitalist, iar astăzi odată cu efectele negative ale crizei financiare care a lovit din plin Grecia, au motive/pretexte suplimentare pentru a acţiona.

Cât de puternice sunt astăzi organizaţiile radicale greceşti?

În prezent, cele două grupări armate cele mai puternice din Grecia sunt “Conspiraţia Celulelor de Foc” şi “Secta Revoluţionarilor”. Din ce în ce mai mulţi oameni par să se alăture “Conspiraţiei Celulelor de Foc”. De fiecare dată când o persoană care a aderat la această grupare este arestată, grupul declanşează acţiuni şi mai „impresionante”, ceea ce a pus pe gânduri autorităţile greceşti. Secta Revoluţionarilor în schimb, chiar dacă operează mai rar, este considerată un grup extrem de periculos pentru că recurge şi la asasinate.

Acţiunile extremei stângi sau ale grupărilor anarhiste nu sunt un fenomen nou care priveşte doar Grecia. Rădăcinile acestor mişcări care operează în ziua de astăzi în Grecia şi-n Italia trebuie căutate în mişcările anti-globalizare din Seattle în 1999 şi din Genova în 2001. (…)

Ce fel de organizaţie este Conspiraţia celulelor de foc? Se revendică ea de la gruparea “17 noiembrie” sau este inspirată din exterior?

“Conspiraţia Celulelor de Foc” a apărut în 2008, dar acţiunile sale s-au identificat după uciderea studentului Alexandros Grigoropoulos de către un poliţist în decembrie 2008. Grupul se inspiră din ideile şi practicile anarhiste ale Federaţiei anarhiste italiene „FAI” ( Federazione Anarchica Informale) şi atrage mulţi tineri cu vârste între 20 şi 30 de ani. Dacă în prima fază a existenţei sale, modul său de operare era bazat pe detonarea de dispozitive explozive slabe, gruparea şi-a upgradat „arsenalul”. În noiembrie anul trecut grupul a mers chiar mai departe transmiţând scrisori cu gloanţe ambasadelor străine şi unor importanţi lideri europeni precum cancelarul german Angela Merkel, preşedintele francez Nicolas Sarcozy şi premierul italian Silvio Berlusconi. Au avut loc atacuri cu bombă în clădirile guvernamentale. Bombe au fost plasate în casele politicienilor şi cu ocazia unui discurs preelectoral al fostului prim-ministru Konstantinos Karamanlis în octombrie 2009. Totuşi diferenţele între acest grup şi organizaţia teroristă „17 noiembrie” sunt semnificative pentru că aceasta era un grup exclusiv marxist, care se folosea cu abilitate toate regulile conspiraţionale necesare acţiunilor unui grup armat. În plus, aceasta executa personalităţi politice, poliţişti, oameni de afaceri, diplomaţi şi judecători, în timp ce „Conspiraţia Celulelor de Foc” preferă atacurile cu bombă şi trimiterea de plicuri cu gloanţe. (…)

A dobândit Conspiraţia Celulelor de Foc o dimensiune internaţională prin atacarea unor oficiali şi a unor ambasade străine? Ce sperau să câştige din asemenea atacuri?

Anarhiştii se declară împotriva existenţei guvernului şi împotriva parlamentului burghez. În cazul de faţă Conspiraţia Celulelor de nu merge mai departe în sensul realizării unei analize a situaţiei politice şi financiare din Grecia, a managementului şi a regulilor administrative.  Organizaţia susţine prăbuşirea capitalismului peste tot în lume. Nu vor câştiga ceva prin aceste acţiuni, nu vor obţine un profit imediat. Ei cred că ajută la deşteptarea conştiinţelor, instigă la rebeliune şi fac apel la camarazii lor din toată lumea. Pe de altă parte se gândesc la criza financiară ca la un rezultat determinist al dezvoltării capitaliste. Fără materializarea unei acţiuni, viziunile lor politice n-ar avea probabil niciodată un asemenea impact şi ecou. Mai mult, prin internaţionalizarea acţiunilor lor, ei caută să-şi maximizeze posibilităţile de a-şi transmite concepţiile politice şi viziunea socială. Trimiterea de plicuri cu gloanţe unor ambasade şi unor lideri străini au fost gesturi simbolice şi nu au urmărit să facă victime din moment ce au fost folosite cantităţi foarte mici, insuficiente pentru a provoca pierderi de vieţi omeneşti.

Există vreo legătură între numărul mare de imigranţi ilegali şi resurgenţa anarhiştilor şi teroriştilor în Grecia? Sunt aceste grupuri anti-imigraţioniste? (...)

Varianta integrală în FP România nr. 22  (mai/ iunie 2011), apărută pe 16 mai.

Dimitris Bekiaris este jurnalist la săptămânalul financiar Axia şi analist senior la Research Institute for European and American Studies (RIEAS) din Atena, specializat în terorismul grec.