“Revenirea la drahmă nu este o opţiune pentru greci”

Astăzi are loc o nouă rundă de negocieri între reprezentanţii creditorilor privaţi şi oficialii guvernamentali greci pentru ştergerea unei importante părţi din datoria grecească. Atena cere urgentarea celui de-al doilea euro-pachet de salvare financiară, pentru că altfel, “Grecia ar fi scoasă de pe pieţe, din zona euro”. Profesorul George Pagoulatos, de la Universitatea de Economie şi Afaceri din Atena, a explicat pentru FP

Versiunea extinsă a unui articol FP România apărut în Forbes România nr. 75, din 23 ianuarie.

Vezi şi: “Cine plăteşte pentru greci”

FP România: Care sunt problemele structurale ale economiei greceşti?

George Pagoulatos: În mod clar în astfel de crize vina cade în primul rând pe guverne, pe politicieni. Dar, în democraţii, şi cetăţenii au partea lor de vină. În cazul Greciei, una dintre slăbiciuni este modul în care este structurată şi în care operează administraţia publică. Sectorul public este ineficient, supradimensionat, mai scump decât îşi permite ţara şi nu creează serviciile de calitate de care economia ar avea nevoie. În schimb, creează impedimente birocratice în funcţionarea economiei.

În plus, problema Greciei cu deficitul fiscal este legată mai degrabă de colectarea veniturilor publice decât de cheltuielile publice. Evaziunea fiscală pe scară largă nu va putea fi rezolvată dacă nu reducem mărimea economiei informale. O altă problemă este rigiditatea pieţei muncii greceşti. În prezent guvernul încearcă să liberalizeze profesiile care până acum erau rezervate în Grecia. De exemplu, pentru meserii precum cea de  taximetrist, camionagiu sau farmacist existau bariere la intrare. Existau marje de profit instituţionalizate pentru farmacişti. Şi tot felul de măsuri prin care cei care exercitau aceste profesii puteau împiedica noi operatori.

Putem gândi un faliment de stat al Greciei?

Nu cred că trebuie să vorbim despre un faliment de stat propriu-zis, ci despre o restructurare a datoriei. Este scenariul de default parţial, cu o  participare importantă a sectorului privat. Deţinătorii privaţi de bonduri greceşti ar accepta o scădere a valorii nominale a bondurilor, care oricum este mai mare decât valoarea de piaţă a acestor bonduri. Toate bondurile care ajung la maturitate în 2014-2020 vor fi înlocuite cu bonduri garantate de Fondul European de Stabilitate Financiară – EFSF, la o valoare nominală mai mică. Astfel ar fi redusă datoria publică a Greciei. Rata de creştere economică, rata dobânzii şi surplusul bugetar primar fac o datorie suverană sustenabilă.

Guvernul trebuie să atingă un surplus bugetar primar în 2012, adică îşi va putea finanţa toate cheltuielile guvernamentale din veniturile publice, fără să se mai împrumute, neluând în calcul dobânzile la datorie. Grecii au avut un surplus bugetar primar timp de trei ani, până în 2001 – 2002, apoi, odată cu pregătirea Jocurilor Olimpice şi cu un management prost al economiei, am trecut pe deficit. Un faliment ordonat ar implica EFSF şi recapitalizarea băncilor, a deţinătorilor de bonduri, iar Banca Centrală Europeană ar fi lăsată să furnizeze lichidităţi băncilor. Acesta este scenariul controlat, decis la summitul UE din 21 iulie.

Este suficientă sporirea fondului european de salvare pentru a reduce datoria Greciei? Există alternative?

EFSF este un instrument bun pentru datoria greacă, dar marea problemă a eurozonei va fi cu cea italiană, pentru care UE n-are destulă muniţie. Capacitatea EFSF ar putea fi crescută prin implicarea Băncii Centrale Europene, care să cumpere bondurile ţărilor atacate, astfel încât Fondul să ajungă la 2 trilioane de euro. Pe termen lung, singura soluţie pentru a face eurozona viabilă, în opinia mea, este cea a eurobondurilor. Există o modalitate care nu implică costuri mai mari pentru Germania la împrumuturi, transferuri fiscale sau printarea de noi bani. Este vorba despre separarea datoriei legale, de până la 60% din PIB, care ar putea fi pusă pe pieţele financiare sub forma de eurobonduri, cu o dobândă mai mică decât cea pe împrumuturile Germaniei, şi ar putea finanţa proiecte de dezvoltare. Este asemănător cu bondurile trezoreriei americane, care au o dobândă mică, în ciuda datoriei mari a SUA. Ratingul AAA garantează că Statele nu vor falimenta. Cine ar cumpăra bondurile high-quality ale eurozonei? Investitori din China, Japonia, Orientul Mijlociu. Cealaltă parte a datoriei, care depăşeşte pragul de 60%, ar trebui scoasă de pe pieţe, pentru a împiedica speculaţiile împotriva ei, şi ar trebui stabilită o rată fixă a dobânzii pe o perioadă mai lungă.

Ce consecinţe ar avea pentru Grecia ieşirea din zona euro?

Revenirea la drahmă nu este o opţiune discutată sau examinată în Grecia sau în UE. Ar fi o catastrofă pentru economia grecească. Nu este o idee populară la noi. Potrivit unui sondaj recent, aproximativ 67% dintre greci vor ca Grecia să rămână în zona euro, în ciuda austerităţii. Iar asta nu înseamnă că ceilalţi doresc revenirea la drahmă. Nu e întâmplător că nicio forţă politică nu este pentru reintroducerea drahmei. Chiar şi comuniştii au spus că o întoarcere la drahmă ar duce la pierderi de venituri pentru muncitori.

De ce sunt toţi împotrivă? Pentru că asta ar implica o devaluare masivă, în jur de 50%, şi ar putea duce ulterior la noi devaluări. Rezultatul ar fi o monedă foarte slabă, care ar ucide puterea de cumpărare a oamenilor, le-ar reduce veniturile reale, ar afecta băncile şi depozitele greceşti. Am asista la un exod de capital, care ar ucide mediul de afaceri pe scară largă. Iar datoria ţării ar creşte, întrucât, fiind denominată în euro, s-ar lua în calcul raportul drahmă-euro. Grecia ar intra într-o spirală de devaluare şi inflaţie mare, iar prăbuşirea veniturilor ar duce la şi mai multe revolte pe străzi.

Instabilitatea politico-economică ar fi enormă, iar Grecia n-ar câştiga în competitivitate, pentru că are un sector de export redus. Mai mult, importurile ar deveni foarte scumpe. Preţul petrolului sau al echipamentelor farmaceutice ar creşte mult. Orice guvern grec ar lua decizia ieşirii din zona euro ar trebui apoi să fugă cu elicopterul. Ar fi o puternică lovitură şi pentru zona euro, pentru că, odată Grecia ieşită din euro, speculatorii vor începe să atace următoarea verigă slabă – Portugalia, Italia. Ar fi începutul sfârşitului zonei euro, care a fost un angajament irevocabil faţă de uniunea monetară - motiv pentru care n-avem prevederi în Tratate legate de ieşirea unei ţări.

Slăbiciunile structurale ale economiei greceşti

Licenţe ereditare

În cazul farmaciştilor şi taximetriştilor licenţele se transmiteau din tată în fiu. Aceste licenţe au fost extrem de scumpe. Când ieşeai din profesie puteai fie să-ţi vinzi transferi licenţa copiilor, fie s-o vinzi. Astfel încât intrarea în profesie este restricţionată, iar guvernul pierdea mult în termeni de venituri din taxe. Toate aceste domenii sunt acum reformate, de aceea taximetriştii au ieşit pe străzi să protesteze. Vara trecută au protestat camionagii, altă profesie protejată. În unele cazuri au dat mulţi bani pentru ca să cumpere o licenţă, iar acum, odată cu liberalizarea, valoarea licenţei va scădea. Noul sistem prevede ca licenţele să aparţină guvernului şi să fie acordate la un cost mic celor care vor să exercite profesia, iar apoi să se întoarcă la guvern. Astfel vor fi colectaţi mai mulţi bani din taxe iar profesia va fi mai deschisă. Dar mai este nevoie de multă liberalizare a acestor profesii şi servicii pentru a face economia mai eficientă.

Producţie insuficientă

Baza de producţie a Greciei se bazează pe întreprinderi mici şi foarte mici, care nu sunt eficiente. Problema noastră majoră este faptul că ne-am concentrat creşterea economică pe sectoarele protejate, non-comerciale, iar sectorul de export al economiei greceşti este foarte slab. Avem nevoie de un transfer masiv de resurse de la sectoarele non-comerciale la cele comerciale. Trebuie să ne mărim exporturile - şi să reducem ponderea sectoarelor non-comerciale din economie, pentru că acestea sunt direcţionate către piaţa grecească şi bazate pe creditare. Aşa ajungem fie la datorie privată, fie la datorie publică. Guvernul angajează mai mulţi oameni prin această datorie publică sau plăteşte pentru servicii furnizate prin sectorul privat. Trebuie să trecem de la o economie orientată către sine la o economie orientată către export. Şi asta se întâmplă în prezent în Grecia.

Interviul a fost realizat cu ocazia conferinţei pe care economistul grec a susţinut-o la Bucureşti la invitaţia Institutului European din România.