Preţul dezvoltării pe datorie

Ţările din ce in ce mai “vândute” creditorilor mondiali sunt cele care dau de fapt tonul sporului economic global.  Cele mai puternice economii au cele mai împovărătoare datorii, iar modelul economic al creşterii pe datorie pare să fi ajuns la capăt.

"Ne întoarcem în anii '30, în timpul Marii Depresii, când ne-am ales cu dictaturi militare. Nu spun că am ajuns acolo, dar situaţia poate deveni foarte gravă, nu doar din punct de vedere economic, ci şi politic", a declarat secretarul general al Confederaţiei europene a sindicatelor, John Monks, într-un interviu pentru EUObserver. Ca ilustrare, publicaţia trece în revistă măsurile economice impuse de diferite state, menţionând că reducerile salariilor şi ale pensiilor din România "au provocat cele mai mari demonstraţii din ţară de la căderea comunismului".

Potrivit lui Monks, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, are aceleaşi temeri, dar după o logică diametral opusă. "Am avut o discuţie cu Barroso despre ce se poate face pentru Grecia, Spania, Portugalia şi restul ţărilor şi mesajul lui a fost clar: «Dacă nu implementează aceste pachete de măsuri, aceste ţări ar putea să dispară în sensul în care le cunoaştem noi ca democraţii.» Ne-a şocat cu o viziune apocaliptică a prăbuşirii democraţiilor în Europa, din cauza nivelului de îndatorare".

Şocul inflaţiei

Naţiunile îndatorate nu vor putea să-şi onoreze obligaţiile financiare şi vor trebui să facă faţă unui zdrobitor şoc inflaţionist, născut fie din “monetizarea” datoriei, fie din tipărirea de bani în scopul “tratării” crizei economice? Pe de altă parte, lăsând statele să crească într-un ritm atât de alert faţă de ritmul de creştere al sectorului privat şi având ca motor de creştere doar îndatorarea “omorâm gâştele antreprenoriale care stau pe ouăle de aur”, spune un economist laureat al Premiului Nobel, James Buchanan.

Lumea puternic industrializată, care s-a luptat până mai ieri să iasă din recesiune, are astăzi o nouă bătaie de cap: explozia datoriilor publice. Problema nu apare în lumea a treia, cu economii falimentare, cu sărăcie cronică, cu datorii externe istorice. Cele mai puternice economii sunt purtătoarele celor mai împovărătoare datorii, iar modelul economic al creşterii pe datorie pare să fi ajuns la capăt de drum. La finalul lui 2009, datoria suverană mondială depăşea 50.000 de  miliarde de dolari, cu aproape 50% mai mult faţă de nivelul din 2007, anul în care au început să se spargă baloanele de săpun în lumea financiară. OECD susţine că datoria publică a celor mai puternice 30 de state ale lumii va înregistra o creştere până la 100% din averea produsă în 2010, ceea ce ar însemna o dublare a nivelului de îndatorare faţă de nivelul de acum 20 de ani - Japonia fiind pe cale să atingă un nivel-record al datoriei publice, de 200% din PIB.

În 2003, Stephen Moore, economist la Cato Institute, spunea că “i-a luat Congresului american 101 ani să cheltuie primele sale 500 de miliarde de dolari. Dar i-a luat doar 10 ani să cheltuie următoarele 500 de miliarde; iar acum doar 4 ani au fost de ajuns pentru ca sa cheltuie încă 500 de miliarde”, exprimând astfel ritmul ameţitor în care au crescut cheltuielile publice ale primei economii a lumii. Din păcate, tocmai ritmul galopant al împovărării suverane ajunge să fie “singurul cel mai mare impediment al creşterii economice a Statelor Unite în prezent”, după cum susţine un alt economist celebru, Milton Friedman.

Daniel Apostol este director executiv al televiziunii The Money Channel.