Mega-investiţie în cultura europeană

Se caută 100 de miliarde de euro – în special din mediul privat - pentru trecerea în registrul digital a întregii moşteniri culturale a Europei. Esenţial, spun cei care au analizat proiectul, este ca această moştenire să fie pusă nediscreţionar la dispoziţia tuturor.

Articol din secţiunea FP Europa din Est, ediţia nr. 21 a FP România (martie/aprilie)

Violenţele istoriei sau doar trecerea timpului au făcut pierdute cunoştinţe şi artefacte. Epoca digitală pune la dispoziţie o posibilitate suplimentară de salvgardare a informaţiei, în afara bibliotecilor sau a muzeelor. În plus, o bază de date digitale online poate fi, teoretic, accesată de oricine muritor, în totalitatea ei şi non-stop. Detaliile efortului de digitalizare a culturii ţin de cost şi de etichetare. Lansat în 2004, proiectul Google Books a scanat până acum circa 15 din cele 130 de milioane inventariate în lume.
Uniunea Europeană caută propria variantă de digitalizare a culturii europene - a întregului patrimoniu. Vorba lui Jean Monnet: “Dacă Europa va fi construită, edificiul trebuie creat plecând de la cultură, nu de la economie”. Un raport european caută modalităţile de armonizare a acestei dorinţe politice cu putinţele domeniului digital. Comitetul de înţelepţi agregat de UE pentru acest demers - între care, preşedintele multinaţionalei franceze de publicitate Publicis, directorul general al Bibliotecii Naţionale Germane sau secretarul Academiei Regale Belgiene pentru Limbă şi Literatură Franceză - a făcut primele recomandări şi evaluări. Raportul The New Renaissance, publicat în februarie, cere statelor UE să digitalizeze, până la începutul anului 2016, toate operele culturale aflate în patrimoniul public. Efortul financiar pentru a pune cultura europeană online ar duce spre 100 de miliarde de euro. Într-o perioadă de austeritate generalizată, marea digitalizare a culturii europene nu poate fi realizată însă decât printr-un aport consistent al capitalului privat. Principala cerere „ne-negociabilă” a raportului este „accesul liber al publicului la bibliotecile digitale”. De aceea, sugerează autorii, este nevoie de o negociere abilă între instituţiile de cultură şi companiile care aduc finanţarea, întrucât interesul privat este să îngrădească posisbilităţile de utilizare pentru a obţine profit - adică „privatizarea cunoaşterii”. De aceea, drepturile exclusive asupra materialelor trebuie limitate la o perioadă anume, cea propusă fiind de maximum şapte ani. Pe lângă acest raport, Comisia Europeană a comandat o analiză şi firmei Deloitte, care va releva, la toamnă, aspectele financiare şi perioada de amortizare a unui asemenea efort.
Proiectul de digitalizare a moştenirii culturale europene a început în urmă cu doi ani, când s-a lansat Europeana (europeana.eu), un proiect online, susţinut de Comisia Europeană, care să adune toate artefactele digitale civilizaţiei europene.