Nici în cazul impozitelor nu contează doar mărimea

Există numeroase ţări în Europa de Sud şi de Est care au în prezent cote de impozitare mai mici şi proceduri administrative mai simple decât România. Dar asta nu e totul.

Articol din ediţia nr. 20 a FP România (ianuarie/ februarie). Detalii ilustrate:  Coperta, Sumarul, Nota editorului.

Deşi România are o cotă unică de impozitare a profiturilor companiilor şi a veniturilor persoanelor fizice, de 16%, rezonabilă comparativ cu celelalte ţări est-europene, contribuţiile sociale sunt excesive. Cu o rată efectivă de 43%, Romania are una din cele mai mari sarcini fiscale asupra forţei de muncă. În plus, creşterea taxei pe valoarea adaugată de la 19% la 24% a poziţionat ţara noastră printre statele cu cele mai ridicate cote de TVA din Uniunea Europeană.

Cu toate acestea, când evaluăm sistemul fiscal al unei ţări nu luăm în considerare doar mărimea impozitelor, care, deşi un factor important, nu oferă o imagine completă. Mai sunt şi alţi factori care trebuie avuţi în vedere în evaluarea eficienţei sistemului fiscal şi în direcţia cărora autorităţile fiscale ar putea lua măsuri care ar duce la redresare economică.

Probleme

Două dintre elementele care trebuie considerate sunt predictibilitatea şi stabilitatea sistemului fiscal, caracteristici ce au lipsit Romaniei în ultimii ani. Anul 2010 a fost in particular un an agitat daca ne gândim că legislaţia fiscală s-a modificat de nenumărate ori prin legi şi ordonanţe de urgenţă ale căror prevederi se aplicau în câteva zile de la publicare, sau chiar retroactiv, nu existau norme de aplicare pentru acestea şi, în unele cazuri, erau abrogate în câteva luni de la intrarea lor în vigoare, creând confuzie şi nemulţumire în rândul contribuabililor.

Un al treilea element îl reprezintă procesul administrativ şi uşurinţa cu care se pot îndeplini obligaţiile fiscale. Potrivit raportului Paying Taxes 2010 elaborat de PwC în colaborare cu Banca Mondială, România ocupă locul 149 din 183 de economii analizate din perspectiva atractivităţii fiscale. Această poziţie inferioară în clasament este cauzată în special de numărul excesiv de plăţi (aproximativ 113) care trebuie efectuate în cursul anului, şi de numărul mare de ore necesar pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale. 

De asemenea, ar mai trebui avute în vedere şi facilităţile fiscale. În România, deşi s-a încercat implementarea unor stimulente fiscale, unele dintre acestea nu funcţionează şi nu produc efecte benefice reale în economie. Putem aminti neimpozitarea profitului reinvestit, care reprezintă de fapt o amânare de la plata impozitului, sau exceptarea de la impozitare a dividendelor reinvestite.

Soluţii

Spuneam că există mai mulţi factori care trebuie avuţi în vedere în evaluarea eficienţei sistemului fiscal, însă în acelaşi timp există mai multe arii asupra cărora se poate acţiona pentru îmbunătăţirea acestuia. Dintre posibilele măsuri, menţionăm: reducerea substanţială a numărului de declaraţii (sau chiar introducerea unei declaraţii unice), plafonarea contribuţiilor sociale, acordarea de facilităţi fiscale funcţionale.

În ceea ce priveşte declaraţiile fiscale, s-au înregistrat progrese prin reglementarea depunerii online a acestora. În plus, din 2012 se vor putea efectua plăţi anticipate în contul impozitului pe profit, ceea ce va conduce la o simplificare administrativă.

În sfera contribuţiilor sociale, noua lege a pensiilor în forma aprobată de Senat stabileşte limita superioară lunară a bazei de calcul pentru contribuţiile de asigurări sociale la cinci salarii medii brute, însă legea nu a fost încă publicată.

În domeniul facilităţilor fiscale, un exemplu îl constituie normele emise în vederea aplicării acestor facilităţi pentru activităţile de cercetare-dezvoltare.

O altă măsura o poate constitui consolidarea fiscală pentru grupuri de companii, atât în ceea ce priveşte impozitul pe profit cât şi TVA, lucru ce ar permite companiei-mamă să aibă control asupra pierderilor şi câştigurilor înregistrate de diferite entităţi din cadrul grupului, conducând deci la o mai bună planificare a fluxurilor de numerar. Nu în ultimul rând, prin adoptarea unei legislaţii de reglementare a structurilor de tip holding se vor putea crea grupuri de companii mai flexibile din punct de vedere operaţional şi fiscal, astfel încât firmele nu vor mai recurge la înfiinţarea de entităţi în alte state cu legislaţie mai favorabilă.

Concluzionând, există o multitudine de măsuri cu impact fiscal care pot fi luate în vederea redresării economice, însă foarte puţine dintre acestea vizează în mod direct cotele nominale de impozitare. Acestea din urmă sunt mai degrabă modalităţi eficiente pe termen scurt, ale căror efecte sunt greu de controlat într-un orizont mai mare de timp.

Mihaela Mitroi este Partener, Consultanţă fiscală şi juridică, PwC România.