Lecţii europeniste de la şapte tineri români din Bruxelles

Grupul Europuls a convins, toamna trecută, MAE să găzduiască lansarea propriilor recomandări pentru o Agendă România 2020. Ar fi putut cei şapte face asta şi de la Bucureşti?

Completare a portretului de grup realizat pentru rubrica Master FP din ediţia nr. 20 a FP România (ianuarie/ februarie). Detalii ilustrate:  Coperta, Sumarul, Nota editorului.

FP România: Cine sunteţi ?
Europuls: Suntem o mână de tineri care s-au gândit în toamna lui 2009 că ar trebui să înceteze să se mai plângă de funcţionarea instituţiilor şi a democraţiei româneşti şi că ar fi mai bine să facă chiar ei ceva. Astfel că am creat Europuls, pe care l-am lansat câteva luni mai târziu. Scopul nostru, pe care sperăm să îl atingem prin această asociaţie, este de schimba modul în care se face şi se discută politică în România. Ne dorim să aducem ceva mai multă „calitate” în aceste dezbateri. De aceea organizăm conferinţe, dezbateri, consultări şi alte evenimente ce au o legătură directă cu  viaţa publică românească şi europeană. Ne gândim că dacă aducem la aceeaşi masă personalităţi publice româneşti (şi europene) şi le întrebăm „Ce strategie ar trebui să aibă România? Către ce ne îndreptăm? Ne-am fixat obiective?”, poate că într-un final vor avea şi dumnealor reflexul de a se întreba acelaşi lucru când scriu, votează sau pun în aplicare o lege.
În acest moment, nucleul asociaţiei este format din şapte persoane, toate absolvente de ştiinţe politice. Lucrăm toţi, direct sau indirect, în domeniul afacerilor europene: Alina, Bogdan, Alin şi Laura în instituţiile de la Bruxelles, Mihaela şi Gabriel în privat, în societăţi ce lucrează cu aceste instituţii, iar Cristina explică studenţilor, la universitate, cum funcţionează UE.

De ce faceţi asta?
De ce nu? De ce nu noi? În România suntem înconjuraţi de oameni care se plâng: de politicieni, de tineri, de vecini, de sistem, de iresponsabilitate, de lipsă de respect, de birocraţie... Caută responsabili pentru problemele lor în tot ceea ce îi înconjoară. Or, noi credem că pentru starea aceasta de plângere colectivă şi noi suntem vinovaţi. Noi, cei din Europuls, ca şi alţi membri ai ONG-urilor româneşti, vrem să responsabilizăm puţin pe toată lumea. Poate că sună ambiţios sau chiar exagerat, dar credem că puterea exemplului este mare. Dacă noi putem să propunem dezbateri calitative şi nu unele concentrate în jurul persoanelor, de ce nu ar putea şi altcineva.

Imediat după unul dintre evenimentele pe care le-am organizat, unde am discutat despre priorităţile României în următorii zece ani, o angajată a unei asociaţii româneşti ne-a întrebat de ce nu organizăm ceva şi mai mare, cu şi mai mulţi invitaţi, o întâlnire care să dureze câteva zile. O altă persoană care lua parte la discuţie, dar cu care nu ne cunoşteam, a întrebat atunci: „Dar de ce nu faceţi dumneavoastră, în asociaţia unde lucraţi?”. E un pas mic, dar e o victorie mare pentru noi. (...)

Dacă aţi fi lucrat la Bucureşti aţi mai fi putut avea acest proiect?
Suntem convinşi că proiecte ca al nostru, de reformare a României există, cel puţin la nivel de idee, în mintea multor români. Cu siguranţă că şi dacă lucram la Bucureşti am fi avut ideea formării Europuls. Ce nu suntem siguri este dacă am fi şi pus în practica această idee. Raportat la Bucureşti, Bruxelles-ul este destul de departe încât să fie mai greu să cazi în capcana blazării şi a atitudinii de predare în faţa uriaşelor probleme din ţară. Pe de altă parte, este şi destul de aproape de România, fizic dar şi politic, încât să ne ofere în continuare o perspectivă realistă şi informată asupra situaţiei din ţară.

Este Bruxelles un mediu stimulativ în mod absolut?
Bruxelles-ul este prin excelenţă un mediu stimulativ. Dinamicile sociale în mediul instituţiilor europene, de exemplu, sunt atât de accelerate încât ajungi să cunoşti într-un an de muncă la Bruxelles mai multe persoane decât ai cunoaşte poate în zece ani la Bucureşti ori la Paris. Oamenii din mediul european Bruxelles sunt extrem de profesionişti şi extrem de bine pregătiţi, aproape că fără excepţii. 
Marea majoritate au mai multe mastere la activ în cele mai prestigioase universităţi europene, vorbesc cel puţin trei limbi şi sunt extrem de bine adaptaţi mediilor cosmopolite. Toate astea fac ca, din punct de vedere intelectual, din punct de vedere al angajamentului social sau politic, Bruxelles-ul să fie un mediu mai mult decât stimulativ.

Este Bruxelles un loc mai bun de gândit asupra dinamicii României în UE decât Bucureştiul?
Cu siguranţă că da. Nu credem că poţi avea o imagine realistă asupra României ca membru al UE decât dacă observi activitatea din Bruxelles. De altfel, acesta este, în viziunea noastră, şi valoarea adăugată principală a Europuls pentru dezbaterile din România: faptul că suntem aici şi vedem România europeană la muncă. Aici avem informaţii de primă mână despre subiectele europene, aici observăm prestaţia reprezentanţilor noştri şi tot aici ne privim şi în oglinda celorlalţi 26 de parteneri şi observăm percepţia lor asupra României.

Pe când întoarcerea în România

Alina-Roxana Gîrbea 
Secţia engleză a Facultăţii de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti (bursă Erasmus de un an la Université Libre de Bruxelles), master de Afaceri Europene la Sciences Po Paris. Membră a echipei deputatului european Cristian Preda.

M-aș întoarce la un moment dat în România, deoarece consider că Europa nu se construiește doar de la Bruxelles, ci și din statele membre. Prin urmare, dacă aş primi un post care să îmi dea posibilitatea reală de a contribui la construcția unei Europe unite din țară, probabil că nu l-aș refuza.

Laura Bretea
Studii de ştiinţe politice la Universitatea Paris X, apoi studii de Relații Internaționale la Sorbona. Activităţi pentru ONU în Coasta de Fildeș, observator electoral în Africa, Europa de Est și America Latină.

Pentru moment îmi doresc să continui să lucrez în țări în curs de dezvoltare, să călătoresc și să cunosc diverse culturi.

Alin Cristian Mituţa
SNSPA Bucureşti, licenţă în ştiinţa politică, master în afaceri europene la Sciences Po Paris. Job la Parlamentul European, stagii în cadrul Serviciului Juridic al Consiliului de Miniștri al UE.

Nu m-aş întoarce, pentru moment, în România pentru niciun fel de job.

Gabriel Trăistaru
Licenţă şi master la Facultatea de Ştiinţe Politice - Universitatea Bucureşti, specializarea Studiile Europene. Specializare în Italia în domeniul pieţelor de energie din statele membre şi politica energetică a UE.

În 2009, m-am întors în România. Mi-am dorit foarte mult să revin şi să lucrez în ţară datorită oportunităţilor oferite de faptul că piaţa energiei se află la începutul procesului de liberalizare. Momentan îmi desfăşor activitatea la Bucureşti, iar atâta timp cât România are nevoie de specialişti care să participe activ la implementarea directivelor europene consider că ar fi prea devreme să caut provocări în altă parte.

Bogdan Deleanu
Licenţă în ştiinţe politice la Universitatea din București, master în Studii Politice Europene la Institutul de Studii Europene din Bruxelles. Consultant în cadrul cabinetului eurodeputatei liberale Norica Nicolai.
Să mă întorc în România este ceva inevitabil pentru mine, deoarece îmi doresc o carieră în domeniul diplomației. Însă nu o voi face decât atunci când mă voi simți pregătit, când voi simți că am învățat destul dar și când voi ști că un eventual post în România va fi o avansare în cariera mea.

Cristina Stănculescu
Licenţa în ştiinţe politice la Universitatea Bucureşti, master de Politici şi societăţi europene la Sciences Po Paris. Asistentă universitară la Université Libre de Bruxelles, cu un doctorat în curs.

Mă voi întoarce în România în momentul în care prin intermediul jobului pe care îl voi avea acolo voi putea avea un impact asupra modului în care se face politică în ţara noastră. Bineînţeles, Europuls este un prim pas către acest obiectiv, de aceea nu aş ezita să mă întorc pentru a participa la dezvoltarea organizaţiei noastre în România.

Mihaela Vieru
Ştiinţe Politice şi masterul Şcolii Doctorale de Ştiinţe Sociale la Universitatea din Bucureşti. Din 2005, studii doctorale în co-tutelă la Universitatea din Bucureşti şi la Université Libre de Bruxelles. Job într-un cabinet de consultanţă în cadrul asistenţei acordate ţărilor în curs de dezvoltare.

În Bucureşti, aş alege să lucrez pentru aceleaşi motive pentru care aş lucra în orice alt loc decât cel natal: pe de o parte, în urma unei alegeri de viaţă personală, şi pe de altă parte, într-un domeniu în care consider că pot aduce un plus şi cu o echipă bună.