Finlanda: Modelul nordic, temperat de conservatori

În Scandinavia, stânga se clatină după ce în ultimii ani partide de dreapta au reușit să preia puterea. Finlanda, exemplu internațional de bună guvernare, tocmai și-a ales un președinte conservator. Care sunt motivele acestor modificări în preferințele electoratului? Cât de critici sunt acum nordicii la adresa sistemului care a luat numele locului? Doi cercetători finlandezi măsoară schimbările atitudinale din regiunea scandina

Interviu din FP România nr. 24 (septembrie/octombrie 2011).

FP România: Ce consideră nordicii că ar fi modelul nordic?
Juka Makinen: Ideea principală din spatele modelului nordic - noi îl numim statul nordic al bunăstării - o reprezintă plata unor taxe ridicate, pentru care guvernul oferă mai multe servicii publice. Sistemul public de sănătate, securitatea socială şi educaţia gratuită sunt adesea date ca referinţă. De exemplu, în Finlanda, începând cu şcoala primară şi terminând cu universităţile, totul este gratuit; nu există taxe! Deşi recent a fost permisă unor universităţi introducerea taxelor de şcolarizare pentru studenţii care provin din statele non-membre UE, cei care aparţin spaţiului comunitar beneficiază în continuare de gratuitate. Se poate observa, de asemenea, un procent ridicat de apartenenţă la sindicate.
Când s-a forjat acest sistem?
Statul bunăstării s-a dezvoltat după Al Doilea Război Mondial, cei mai importanţi paşi în această direcţie fiind făcuţi în anii ’60 şi ’70. Suedia a fost întotdeauna în fruntea clasamentului, celelalte state scandinave încercând permanent să ţină pasul. Astăzi, numeroase ţări se confruntă cu probleme, din cauza înrăutăţirii raportului de dependenţă - mai mulţi pensionari, mai puţină forţă de muncă şi rate relativ ridicate ale şomajului. Un alt aspect important este faptul că economia nu era atât de globalizată pe cât este în zilele noastre, astfel că problema competitivităţii pe piaţa muncii nu era una importantă.
Are loc o turnură atitudinală, cu reflecţie în cererea şi oferta politică?
Este foarte dificil de apreciat. Privind la domeniul politicii, partidele social-democrate din Suedia, Finlanda şi Danemarca au început să piardă susţinători în favoarea celor de extremă-dreapta. Cu toate acestea, chiar şi partide extremiste de dreapta, precum Partidul Coaliţiei Finlandeze, pretind că vor să protejeze şi să menţină statul bunăstării, numai că au idei diferite de ale social-democraţilor în ceea ce priveşte implementarea propriu-zisă. Şi, conform rezultatelor din sondaje, o mare parte din locuitorii Finlandei susţine statul bunăstării.
Ce curent alternativ la social-democraţie prinde mai multă putere?
Partidele de centru-dreapta au câştigat simpatizanţi în ultimele două decenii. Situaţia nu este unitară, pentru toate statele nordice – Norvegia şi Islanda au în prezent guverne social-democrate, pe când în Danemarca şi Suedia se află la putere de 10, respectiv 5 ani, cei de centru-dreapta. În Finlanda ne confruntăm cu un caz interesant: am avut alegeri parlamentare în luna aprilie şi, după negocieri dificile, s-a format o coaliţie majoritară de guvernământ care cuprinde şase din cele opt partide din Parlament, inclusiv partidele de centru-dreapta ale Coaliţiei Finlandeze şi cele social-democrate, precum şi altele mai mici.
Partidele naţionalist-populiste, care promovează o ideologie anti-imigraţie au pătruns, de asemenea, în sistemul politic scandinav. Partidul Progresist Norvegian a fost cel dintâi, intrând pentru prima oară în Parlament în anii ’70. Astăzi este al doilea cel mai mare partid cu mai mult de 22% din voturi la alegerile din 2009. Partidul Popular Danez a realizat un salt surprinzător în urmă cu un deceniu, cumulând mai mult de 10% din voturi. În Suedia, Democraţii Suedezi au strâns peste 5% din sufragii la alegerile de anul trecut. În Finlanda, Partidul Adevăraţilor Finlandezi a realizat un succes neaşteptat, urcând de la 4,1% la 19,1%, devenind astfel al treilea cel mai mare partid. În orice caz, niciunul din aceste partide nu a fost în guvernele ţărilor respective.

Juka Makinen este cercetător la Institutul Finlandez de Afaceri Externe.


Ţapii ispăşitori

FP România: A fost abuzat sistemul social nordic? Mai mult de către propriii cetăţeni ori de către imigranţi?
Kaisa Korhonen: Este o chestiune intens discutată, atât în media cât şi în lumea politică din Nord. Beneficiind de un sistem de securitate socială generos şi de gratuitate pentru educaţie, problema liberei circulaţii nu este de ignorat. Dezbaterile politice vizează găsirea unui echilibru între un nivel suficient de securitate şi oportunităţi egale pentru toată lumea, pe de-o parte şi predispoziţia pentru un program de muncă prelungit şi creşterea eficienţei studiului, pe de alta. Vorbim, bineînţeles şi de dimensiunea dreapta-stânga din politică - dar în ţările nordice putem observa că în chestiuni de acest tip, aripa nordică de dreapta este mult mai orientată spre stânga decât echivalentul ei din alte ţări.

Toate acestea au căpătat, în ultimul deceniu, un aspect nefericit: imigranţii sunt consideraţi, mai semnificativ decât înainte, drept un grup înclinat să abuzeze de sistemul de securitate socială mai mult decât nativii - fapt adesea pus în corelaţie, cel puţin aici, în Finlanda, cu apartenenţa la spaţiul Uniunii Europene şi cu principiul liberei circulaţii a cetăţenilor europeni. Aceasta este, mai degrabă, o chestiune de prejudecată decât o noţiune bazată pe studii empirice sau statistici. Unele grupuri de imigranţi necesită, bineînţeles, un sprijin social ridicat la începutul şederii lor, pentru a putea obţine un loc de muncă sau învăţa limba, dar nu aş eticheta această nevoie de sprijin ca fiind un abuz asupra sistemului. Cu toate acestea, în special partidele populiste, care critică imigraţia, consideră politicile ce favorizează imigranţii ca fiind un pericol pentru nivelul de bunăstare economică şi socială a ţărilor nordice. Asemenea voci critice au devenit din ce în ce mai puternice în perioada recentă, dificilă din punct de vedere economic.

Kaisa Korhonen este cercetător la Institutul Finlandez de Afaceri Externe.