Adevarul.ro

Aproximativ 60% dintre croaţi au votat pentru aderarea ţării lor la UE, arată exit poll-urile. Restul însă spun că aderarea va duce la pierderea suveranităţii şi la acutizarea problemelor economice. Ei se tem de restricţiile şi regulile impuse de UE în industrii importante precum vinul, uleiul de măsline sau şantierele navale, explica scriitorul croat Jurica Pavičić într-un interviu pentru FP România.

Interviu din  ediţia nr. 21 a FP România (martie/aprilie 2011).

- Cum vedeţi procesul integrării Croaţiei în UE? Care sunt punctele sale slabe? Reforme incomplete? Ce alte probleme îngreunează acest proces?

- Croaţia trebuie să închidă două capitole dificile. Unul dintre ele este justiţia. Problema cu corupţia instituţionalizată era evidentă dar cum în ultimele 12 luni un fost prim-ministru, doi miniştri au fost arestaţi sau trimişi în instanţă nu cred că UE poate critica Croaţia pe plan moral (până la urmă unul dintre şefii de stat ai statelor membre este Berlusconi).

O altă problemă, mai dificilă din punct de vedere social, sunt şantierele navale. Croaţia are o vastă industrie constructoare de nave, care erau mândria economiei naţionale. În timpul Republicii Iugoslavia, Croaţia era cel de-al patrulea constructor de nave din lume. Multe comunităţi de pe coastă - Pula, Rijeka şi Split unde locuiesc eu - depind foarte tare de şantierele navale. Acestea nu pot funcţiona cu subvenţiile pe care le primesc acum în UE, şi fără subsidii nu pot concura cu cele din Asia. UE cere o privatizare rapidă fără condiţia pusă noului proprietar ca acesta să continue construcţia de nave.

Acesta este punctul în care Croaţia - ca ţară puternic turistică - diferă de Polonia. Croaţia - ca multe ţări estice - are experienţe groaznice cu privatizarea. Comunităţile locale sunt terifiate pentru că mulţi cumpărători potenţiali pot cumpăra şantiere navale doar pentru a face real estate cu pământ în apropiere de mare, care ar putea fi foarte lucrativ.

Croaţia a avut un puternic boom turistic în ultimii 10 ani iar preţul imobiliarelor în zonele de coastă a sărit în aer. Problema este mai dificilă deoarece coasta de sud (Dalmaţia) este partea mai săracă a ţării, iar economia tradiţională bazată pe vin şi ulei de măsline va fi restricţionată în UE, care are deja prea multe plantaţii de măslini şi podgorii. Aceste circumstanţe şi frica de dezvoltatorii imobiliari sunt motivul pentru care sudul ţării este foarte eurosceptic. Eu însumi sunt împotriva monoculturii turismului care a chinuit Croaţia din 2000 încoace.

- Cât de importantă este problema corupţiei în ecuaţia integrării? Care sunt rădăcinile istorice ale actualei probleme a Croaţiei cu corupţia?

- Ca peste tot în Balcani, rădăcinile istorice sunt poate legate de perioada otomană, sau legate de faptul că croaţii n-au avut niciodată propriul lor stat – astfel încât aparatul de conducere era format adesea din străini. Mulţi croaţi bătrâni îşi amintesc de vechiul imperiu asutriac ca de o „epocă de aur” fără corupţie, ceea ce este ironic pentru că rădăcinile multor scandaluri de corupţie contemporane din Croaţia sunt în bănci austriece gen Hypo Bank din Carinthia.

În timpul Iugoslaviei comuniste, coruţia exista la un nivel micro: oamenii mituiau pentru a-şi face o conexiune de telefon sau pentru a mulţumi unui doctor. În anii ’90 corupţia a explodat datorită unei atitudini permisive a Uniunii Democrate Croate (HDZ), partidul lui Tudjman. Politica neproclamată a lui Tudjman a fost promovarea în Croaţia a 200 de familii bogate de capitalişti puternici, care să servească ca protecţie faţă de capitalul străin. Acele „familii” s-au îmbogăţit datorită guvernului şi i-au fost astfel recunoscătoare acestuia. Acolo trebuie căutate rădăcinile corupţiei instituţionalizate.

- Au auzit croaţii de tentativa României de a impune un mecanism adiţional de verificare a sistemului de justiţie şi anticorupţie croat. Care au fost reacţiile? Aderarea României la spaţiul Schengen a fost amânată pe motivul lipsei de rezultate în lupta anticorupţie. Cum vedeţi cazul croat? Ar putea avea un astfel de mecanism rezultate mai bune Croaţia?

- Da, acest subiect a fost foarte prezent în media croată. Dar corespondenţii noştri la Bruxelles au interpretat această încercare ca pe o dispută internă între Bucureşti şi Bruxelles. În mod evident, România crede că dacă este verificată suplimentar ca “vechi” stat membru, atunci şi cu un nou stat membru ar trebui să se procedeze la fel. Se pare că Bruxelles-ul crede că starea sistemului de justiţie croat este mai bună decât a celui românesc. Ştiind cât de ineficient şi putred este sistemul nostru judiciar, pot să-mi imaginez cum este al vostru. 

- Scriaţi într-un comentariu într-un ziar croat că arestarea fostului premier croat Sanader nu va rezolva problema corupţiei. Este aceasta legată de mentalităţile cetăţenilor?

- Cred că da. Multe ţări – inclusiv Belgia sau Franţa – au avut o problemă cu corupţia politică la nivel înalt. Corupţia la nivel micro este mult mai periculoasă însă pentru că ea face regulile, crează o atmosferă de cinism şi neîncredere în instituţii şi descurajează investiţiile şi antreprenoriatul. În Croaţia, doar masochiştii sau oamenii corupţi ar putea începe o mică afacere. Acest lucru este teribil pentru economie şi cultură.

- Ce puncte apreciaţi ca fiind pozitive în procesul de aderare al ţării Dv. la UE până acum?

- Ei bine, dacă ai un premier în închisoare, doi miniştri deja condamnaţi şi circa 100 de funcţionari superiori anchetaţi, înseamnă că ceva s-a întâmplat. Cel puţin, alţi corupţi trebuie să trăiască cu frica că acum nu mai sunt de neatins. Dar investigaţiile anti-corupţie n-au vizat doar politica. Cu doi ani în urmă, poliţia a arestat într-o singură zi 40 de profesori de la Universitatea Zagreb, care vindeau examene. Şi duzine de doctori au fost arestaţi.

La fel întregul management al unei mari bănci de stat (Postanska banka), mai mulţi primari şi un ministru al apărării. Atunci când procurorii publici au început o campanie anti-corupţie, volumul mare de nereguli dezvăluite a trezit o reacţie de nemulţumire din partea populaţiei. Dacă asta s-a întâmplat datorită aderării la UE, atunci măcar pentru asta trebuie să mulţumesc Uniunii, chiar dacă sunt sceptic faţă de extinderea ei.

Jurica Pavičić este scriitor şi eseist premiat. Colaborează cu publicaţii croate precum „Vijenac”, „Zarez”, „Nedjeljna Dalmacija”, „Jutarnji list”, ca editorialist şi critic de film. Proza scurtă şi eseurile sale au fost traduse în patru limbi: engleză, germană, italiană şi bulgară.