Armata turcă bate în retragere

Şeful statului major al armatei turce şi comandanţii Forţelor Aeriene, Terestre şi Navale au demisionat după un conflict cu premierul Erdogan. Rolul politic al armatei turce se află într-un declin accelerat, ea nemaiputând să-şi exercite un „drept de veto” asupra politicilor guvernamentale. Cea mai puternică instituţie a ţării a pierdut din influenţă şi din pârghii pe fondul scăderii influenţei elitelor kemalist-secular

Interviu din FP România nr. 22  (mai/ iunie 2011)

În ce măsură ciocnirea dintre elitele tradiţional kemaliste şi AKP formează astăzi clivajul decisiv din societatea turcă?

Este o linie majoră de clivaj a scenei politice din Turcia. Dar direcţia schimbării este foarte clară. Elitele secular kemaliste nu au performat prea bine în competiţia electorală, fiind forţate la o poziţie minoritară pe scena politică. În plus numeroase dintre instituţiile tradiţional kemaliste - rolul politic al armatei şi curţile care judecau cazurile care afectau securitatea statului - traversează reforme structurale. Am putea chiar spune că bastioanele instituţionale controlate de elitele kemaliste se îngustează, devin din ce în ce mai slabe. În scurt timp nu vor mai exista mecanisme politice prin care să-şi exercite influenţa. Întotdeauna vom avea o mişcare kemalistă, dar acum numărul aderenţilor şi suportul instituţional este în scădere.

Este moştenirea kemalistă - secularismul şi orientarea occidentală - în pericol?

Nu cred. Este greşit să presupunem că guvernul actual este în întregime anti-secular, anti-democratic sau anti-occidental. Acest stereotip este o consecinţă a faptului că elitele kemaliste se portretizează ele însele drept depozitarul societăţii seculare sau al unei atitudini favorabile către UE. Adevărul nu este chiar acesta. Sondajele ne indică faptul că majoritatea societăţii turce este seculară: majoritatea nu doreşte să fie guvernată de sharia. Iar în ceea ce priveşte locul Turciei în lume, impresia este aceea că Turcia nu vrea să se desprindă de Europa pentru a se pierde într-un ocean arab, musulman. Turcia îşi extinde influenţa în aceste regiuni, dar nu cred ca turcii doresc să-şi transforme societatea, redevenind una tradiţional islamică.   

Cât de influentă mai este astăzi armata turcă în politica internă?

Tocmai se află în derulare un mare proces, în care foşti sau actuali generali ai armate turce sunt acuzaţi de tentativă de răsturnare a unui guvern ales perceput ca fiind de orientare religios conservatoare. Procesul a plasat armata în defensivă, o poziţie din care este incapabilă să influenţeze prea mult deciziile guvernamentale. Totul în contrast cu vremurile în care armata putea da ultimatumuri, spunându-le civililor ce să facă. Un lucru ce pare imposibil acum. Mai mult, adoptarea legislaţiei europene în vederea integrării a condus la eliminarea unor mijloace instituţionale prin care armata ar fi putut exercita un control asupra politicii interne: speţele judecate de curţile speciale care vegheau securitatea statului sunt acum judecate de instanţe civile, iar posturile aferente reprezentanţilor armatei în organisme de stat precum televiziunea, radioul sau sistemul universitar au fost desfiinţate. La acest moment rolul politic al armatei se află într-un declin accelerat, ea nemaiputând să-şi exercite un „drept de veto” asupra politicilor guvernamentale. Armata nu mai este cea care defineşte regulile jocului sau organismul care ar putea limita opţiunile politicienilor aleşi.

Ilter Turan este profesor de ştiinţe politice la Universitatea Bilgi.