Alegerile din Rusia: nostime şi fără sens

Cei ce nu susţin puterea nu ies la vot, spune Boris Kagarlitsy. Ce care ies şi protestează sunt arestaţi de poliţie, după cum se vede în foto.

De fapt, cei care nu sunt pro-Kremlin nu se deranjează să meargă la urne, explică analistul rus Boris Kagarlitsky.

Articol din ediţia nr. 25 a FP România, din 14 noiembrie la toate chioşcurile.

FP România: De ce votează ruşii? Simt că fac o alegere, că au un impact?
Boris Kagarlitsky: În ziua de astăzi numai străinii şi birocraţia de stat se mai interesază de alegerile ruseşti. Chiar şi cei care prin natura jobului lor sunt implicaţi în proces îl percep ca fiind absurd, nostim şi fără sens. Ce alegem noi? Un organism amuzant pe care-l numim Duma de Stat, care chiar şi formal, potrivit literei Constituţiei, nu are nicio altă putere în afară de a aproba iniţiativele guvernului? Chiar şi la începutul anilor 1990, când Duma era dominată de aşa-zisa opoziţie lucrurile n-au stat altfel. Administraţia selectează partidele şi candidaţii între care avem de ales. Şi dat fiind acest tip de alegere, nu este nimeni mai bun decât Partidul Rusia Unită. Nu pentru că lista sa este cumva mai bună, ci pentru că ceilalţi sunt pur şi simplu clovni. Existau câţiva clovni amuzanţi, precum Vladimir Jirinovski, dar oamenii s-au săturat de el, iar el îmbătrâneşte.

De se ce votează, totuşi?
Majoritatea ruşilor nu votează deloc. Principalul scop al fraudelor electorale din Rusia nu este schimbarea rezultatelor, ci îmbunătăţirea ratei de participare. Cei care vin votează în cea mai mare parte pentru Rusia Unită. Cei care nu sunt pro-Rusia Unită nu se deranjază să se ducă la urne.

De ce mulţi tineri aleg să adere la Rusia Unită sau la organizaţiile sale de tineret?
Este o chestiune amuzantă. Ai câţiva oameni care au şansa de a prinde un post în administraţie sau în altă instituţie controlată de stat. Pentru a primi acest job, trebuie să fii membru al uneia dintre aceste organizaţii. E foarte simplu. Funcţionează acelaşi sistem ca în vremurile comuniste. Diferenţa este că în anii 1970 sau 1980 existau motive pentru a lua în serios ideologia comunistă. Dar în prezent statul rus nu are o ideologie pe care s-o poţi lua în serios.

De ce nu oferă opoziţia rusă o alternativă credibilă?
Nu există opoziţie în politica rusă. Există doar nişte clovni plătiţi de guvern şi câţiva foşti birocraţi liberali care din diferite motive şi-au pierdut joburile şi vor să le recupereze.

Ne putem imagina un scenariu revoluţionar ca cel al Primăverii arabe şi în Rusia? Declinul economic ar putea zgudui din temelii sistemul politic?
Schimbările vor fi dramatice şi e posibil să fie violente. Principalele probleme care vor trebui rezolvate sunt sociale. Trebuie oprită distrugerea sistemului de educaţie şi sănătate, trebuie reconstruite infrastructura şi serviciile publice devastate de neoliberalism. În fapt, este ceva ce trebuie făcut în majoritatea ţărilor lumii, din America până în Egipt. Desigur, există o nevoie stringentă de a renaţionaliza sectorul energetic, producţia de petrol şi gaz - aceste mari corporaţii care sifonează bunăstarea publică transformând-o în active private sau străine. Sunt implicate aici şi aşa-numitele „corporaţii de stat”, care în realitate nu sunt controlate de stat şi funcţionează ca şi companii private nu doar afiliate guvernului, dar chiar controlând guvernul. Negocierile cu OMC trebuie întrerupte. Asta este ce vor oamenii cu adevărat. Şi, desigur, majoritatea elitelor politice actuale trebuie să facă o excursie foarte lungă pentru a explora Nordul Îndepărtat. Dacă nu facem asta, nu vor exista niciodată democraţie şi stat de drept în Rusia.

Director al Institutului pentru Globalizare şi Mişcări Sociale din Moscova, Boris Kagarlitsky este un binecunoscut comentator al politicii şi societăţii ruse. Este autor al unor volume ca Empire of the Periphery: Russia and the World System (Pluto Press, 2008) sau Russia Under Yeltsin And Putin: Neo-Liberal Autocracy (TNI/Pluto, 2002).