Cazul grec expune criza democrației clientelare

În Grecia nu ajunge resetarea sistemului politic. Nu este nevoie doar de noi lideri, ci și de noi cetățeni, crede expertul grec Dimitrios Triantaphyllou.

Articol din ediția nr. 29 a FP România (iulie/august 2012), din 20 iulie la toate standurile de presă.

PASOK și Noua Democrație sunt partide fondate în 1974 la sfârșitul loviturii de stat. Grecia tocmai redevenise frecventabilă, reluându-și parcursul european. De atunci, ambele partide au evoluat ca partide cu o logică organizațională esențial clientelară. Cu alte cuvinte, legitimitatea lor venea nu doar din faptul că erau partide democratice. Mecanismul legitimizării lor era cu totul altul: promiteau joburi și dădeau susținătorilor lor locuri de muncă. Utilizau statul pentru a-și recompensa susținătorii politici. Când acest lucru a devenit nesustenabil, statul devenind superîndatorat, iar sectorul public obez, legitimitatea partidelor tradiționale a început să se pulverizeze.

Criza a fost doar un catalizator. Dacă eu vin la tine și îți spun angajează-mi fiul și tu nu mai poți să faci asta, atunci de ce să te mai susțin pe tine? Problema este că toată această stare a lucrurilor, „normalitatea” codificată de-alungul deceniilor a condus la dezvoltarea unui mindset, a unor așteptări că statul va avea cumva grijă de tine. Era normal să-ți termini universitatea și să te aștepți că jobul îți era cumva securizat în sectorul public. Că mama și tata se vor ocupa de acest lucru fiind conectați la rețelele unuia sau altuia dintre partide. În timp, acest sistem clientelar a încetat să mai funcționeze, să mai producă beneficii pentru clientelă. Problema de fond este că în cele din urmă pe fondul crizei datoriilor suverane, al falimentelor bancare, leadership-ul partidelor clientelare s-a dovedit complet nepregătit să răspundă unor astfel de provocări. Ei nu puteau să reseteze, să reformeze cultura care îi propulsase în acele poziții. În acest sens la presiunea Europei și a creditorilor, liderii partidelor tradiționale au declanșat reforme cosmetice, dar au menținut status-quo-ul. 

Generații politice de sacrificiu

Cred că modul în care elitele Europei integrate au evoluat în timp este acum contestat. Ele nu se mai bucură de respectul și încrederea care în momentele fondatoare erau atribuite unui Robert Schuman sau Jean Monnet. Deși se revendică de la părinții fondatori și de la valorile care au stat la baza Europei instituționalizate, pare să existe o prăpastie între discursul elitelor de astăzi și așteptările electoratului. O prăpastie din plin speculată de partidele extremiste cu agendă anti-sistem. În cazul grec nu văd cum se poate ieși din această criză. Deseori vorbim de generații de sacrificiu. Probabil va trebui să vorbim în curând de generații politice de sacrificiu.

Este guvernul actual (format din lideri care se percep drept managerii unui sistem clientelar) capabil să facă aceste reforme? Foarte probabil că nu. Nu peste mult timp vom trece din nou printr-un moment electoral când partidele tradiționale vor fi înlocuite cu stânga radicală. Problema este că stânga radicală este și mai puțin reformistă decât actualul guvern. Cred că trebuie să așteptăm să se consume întreg acest ciclu politic, toate partidele să-și piardă legitimitatea și pe acest fond să apară noi lideri. Șomajul a ajuns deja la 22%. Dar aceștia sunt aproape exclusiv oameni din sectorul privat. Nimeni din sectorul public nu și-a pierdut slujba. Ei au suferit doar reduceri de salarii. Cum mai poate fi vorba de a menține un minim de justiție socială într-o astfel de societate? În cele din urmă, guvernul trebuie să îi reprezinte pe toți cetățenii nu doar pe cei angajați în sectorul public.

Sistemul trebuie reinventat

Nu este nevoie doar de noi lideri, ci și de noi cetățeni. Prin acest lucru înțeleg cetățeni cu o nouă optică, care să conștientizeze că sistemul nu mai poate să opereze cu regulile vechi, să funcționeze cu aceleași așteptări. Din moment ce sistemul nu îmi poate asigura ce am nevoie trebuie să mă apăr singur. Dacă ne uităm începutul secolului XX vedem cum o mulțime de greci emigrează în SUA, Australia, Germania și te întrebi cum de acești oameni au muncit din greu în fabrici pentru a le oferi copiilor lor o educație decentă (ajungând ulterior medici, avocați). De ce grecii de astăzi nu pot face același lucru la ei în țară? Asta pentru că grecului de astăzi i s-au dat doar opțiuni care spuneau îți voi asigura eu slujba, ceea ce l-a făcut să-și piardă avantajul competitiv. Cetățeanul grec trebuie să se reinventeze, să aibe alte așteptări și pe baza acestei cetățenii reinventate să fie recrutați alți lideri care să devină produsul noilor așteptări.

Dimitrios Triantaphyllou este director al Centrului pentru Studii Internaționale și Europene, Kadir Has University (Turcia).