11.09.2011, AfPakistan: Este armata pakistaneză în curs de islamizare?

Occidentul este îngrijorat de pericolul infiltrării armatei pakistaneze de către adepţi ai islamului radical, care ar putea periclita stabilitatea statului şi securitatea arsenalului nuclear. Ameninţarea unei acomodări între armata pakistaneză, talibani şi Al-Qaida pare iminentă în contextul numeroaselor atacuri teroriste din ultimul timp asupra unor importante instituţii militare şi de intelligence, greu de executat fără sprijin

Addenda la dosarul "11.09.2011, AfPakistan" din ediţia nr. 24 a FP România, din 12 septembrie la toate standurile de presă.

Mulţi dintre observatorii occidentali se tem că armata pakistaneză este tot mai penetrată de islamul radical. O coloană a 5-a islamistă in interiorul armatei pakistaneze ar pune în pericol stabilitatea statului si securitatea arsenalului nuclear. Alţii se tem că simpatizanţii islamului radical din armată ar putea să ofere teroriştilor acces la armele nucleare ale Pakistanului. Bruce Riedel, cel care la începutul lui 2009 a coordonat elaborarea strategiei Obama pentru Af-Pak  vorbeşte chiar de perspectiva unui Pakistan jihadist.

„Asta nu se poate întâmpla decât dacă avem o altă lovitură de stat militară în Pakistan, condusă de un general cu filozofia lui Zia ul-Haq. Este, cu siguranţă, o posibilitate. Corpul ofiţerilor este din ce în ce mai favorabil jihadismului şi extremismului. Un stat jihadist ar fi un coşmar pentru regiune şi pentru lume: ar împinge Pakistanul către o acomodare cu talibanii şi Al Qaeda. Ar însemna ca forţe islamiste extremiste să preia controlul asupra unuia dintre cele mai populate state musulmane - şi care dispune de cel de-al cincilea arsenal nuclear ca mărime din lume”, ne-a declarat Bruce Riedel.

Este o impresie creată sub impactul numeroaselor atacuri teroriste din ultimul timp asupra unor importante instituţii militare şi de intelligence şi care foarte probabil au avut susţinere din interior. Între timp, şefii armatei pakistaneze par tot mai preocupaţi de inamicul din interior. In lunile care au trecut mai mulţi ofiteri au fost arestaţi pentru legături cu Hizb ut-Tahrir, o organizaţie extremistă interzisă. De asemenea, atacul din mai asupra bazei de la Karachi a fost provocat se pare chiar de o celulă Al Qaeda din interiorul marinei.

Însa aceste temeri ar putea fi exagerate, crede Christine Fair. În opinia sa, există foarte puţine date care să permită observatorilor evaluarea cu precizie a acestor convingeri. „Nu am gasit nicio dovadă palpabilă cum că regiunile conservatoare produc mai mulţi ofiţeri decât alte zone”.

Instrumentalizarea Islamului

În timp, pentru Pakistan, instrumentalizarea Islamului prin susţinerea grupărilor militante sunnite care luptă împotriva Indiei a fost o opţiune naturală. În optica Islamabadului acestea devin active strategice autentice într-un razboi asimetric. „Pakistanul este un stat revizionist, care se opune status quo-ului teritorial. Militar, Pakistanul nu a învins niciodată India, iar avântul tehnologic din ultimul timp al vecinei face o înfrângere viitoare şi mai puţin probabilă. De aceea, începând cu mijlocul anilor ’80, Pakistanul a oferit susţinere multor actori non-statali, la adăpostul umbrelei sale nucleare. Islamabadul, care nu dispune de mijloacele militare, politice sau diplomatice pentru a contrabalansa India, vede aceşti actori ca un fel de poliţă de asigurare”, ne-a declarat Christine Fair.

Generalul Muhammad Zia ul-Haq care a preluat puterea prin lovitura de stat din 1977, s-a facut remarcat prin eforturile sale de a islamiza armata. A permis gruparilor religioase sa-si distribuie materialele in randul soldatilor. „Trainingul” islamic a fost introdus in programele de studiu ale scolilor militare si chiar a modificat criteriile de recrutare, contand in evaluarea viitorului ofiter pietatea sa. In cele din urma, desi semnificative, efectele eforturilor generalului Zia de asupra corpului ofiterilor au ramas modeste.

Ce spun datele

În opinia profesorului Christine Fair, districtele social-liberale sunt mult mai predispuse să producă ofiţeri decât cele conservatoare. Indicatorii care se corelează cu atitudinea social-liberală ţin de prezenţa şi frecventarea liceelor private, de numărul copiilor dintr-o familie care merg la licee private, de prezenţa clinicilor de planning familial. Astfel, tendinţa familiilor de a-şi trimite copiii la şcoli private este puternic asociată cu frecvenţa recrutărilor din district.

Totodată, în districtele unde bărbaţii şi femeile au un nivel similar de educaţie sau în districtele unde femeile sunt mai educate decât bărbaţii, recrutarea este mult mai probabilă comparativ cu cele în care numărul barbaţilor educaţi îl depăşeşte pe cel al femeilor. Analiza facută de Christine Fair sugerează că armata pakistaneză, cel puţin până in 2002, nu era predispusă să recruteze din zonele conservatoare ale ţării. Întelegerea acestor dinamici este vitală pentru Occident, dar poate şi mai importantă pentru pakistanezii care se bazează pe armată pentru securitatea ţării.

În cele din urmă, armata pakistaneză „este alcătuită din cetăţeni ai ţării şi, tenta radicală luată de societatea pakistaneză va afecta şi structura militară. Însă, fiind o organizaţie bazată pe disciplină, ascensiunea radicalismului islamic este considerabil mai mică. Iată un exemplu: dacă în rândul civililor pakistanezi radicalismul creşte cu un procent de 1%, în rândul militarilor creşterea va fi de 0,25%! Din motive evidente, oricât de mic ar fi numărul radicalilor din armată, când se implică în acţiuni anti-establishment ei devin însă foarte vizibili. După cunoştinţele mele, numărul soldaţilor activi sau în rezervă, indiferent de rang, acuzaţi, dar nu dovediţi vinovaţi, de a fi implicaţi în acţiuni anti-establishment în ultimul deceniu, este sub 100. Dacă avem în vedere că forţele de securitate active - inclusiv cele paramilitare şi poliţia - numără peste un million de oameni, iar personalul în retragere peste 10 milioane, procentajul este infinitezimal.

Şi totuşi, ei ţin capetele de afiş, nu celelalte milioane de persoane, ca şi mine. Acestea fiind spuse, trebuie să recunosc că în ultimii 5-7 ani rata creşterii radicalismului islamic în societatea pakistaneză - şi, proporţional, în rândul militarilor - s-a mărit. Această creştere este direct proporţională cu “proasta guvernare” şi cu percepţia, tot mai răspândită, că elitele sunt din ce în ce mai dependente de America”, ne-a declarat Shaukat Qadir, un fost general de brigadă în armata pakistaneză.