Adevarul.ro

La 1 ianuarie 2012 intră în vigoare noua Constituţie ungară, adoptată în aprilie de majoritatea Fidesz. Trecută prin Parlament fără consultarea opoziţiei, ea conţine un preambul care descrie comportamentul cetăţeanului care este dezirabil pentru putere. În plus, ea restrânge atribuţiile Curţii Constituţionale şi subminează principiul neretroactivităţii legilor, susţine profesorul ungur de drept constituţional Kállai R. Gábor într-un interviu pentru FP România. 

Articol din dosarul "Merge Ungaria spre fascism?" din ediţia nr. 25 a FP România, din 14 noiembrie la toate chioşcurile.

După părerea dumneavoastră, există argumente şi în favoarea noii constituţiei ungare?

Kállai R. Gábor: Foarte multe nu există. De fapt, în afara faptului că actuala majoritate de dreapta a primit mandat de la alegători pentru a guverna şi chiar – având şi majoritatea necesară de două treimi în parlament – de a modifica şi legea fundamentală, alte argumente nu prea există. În fiecare ciclu electoral există anumite tentaţii ale politicienilor ajunşi la putere de a împlini lucruri măreţe, dar încercări de o asemenea anvergură cum sunt cele ale Fidesz nu am întâlnit în ultimii douăzeci de ani.

Care sunt principalele lacune ale noii constituţii? Să începem cu cele formale…

Dincolo de lipsa de consens în adoptarea sa, lacuna principală este aceea că lasă în seama unor legi care urmează să fie promulgate ulterior clarificarea intenţiilor legiuitorului. Sunt 36 de asemenea legi ulterioare care au menirea să clarifice textul constituţiei, ceea ce este inadmisibil din punct de vedere juridic. Avem de-a face, aşadar, cu un regres evident faţă de constituţia existentă până în prezent, care conţinea toate aceste detalii explicative necesare.

Şi care sunt lacunele de conţinut?

Prima problemă gravă este modul în care a decurs însăşi procedura de modificare a constituţiei. Această intenţie s-a anunţat cândva în vara anului trecut, după care, formal, au existat nişte consultări ale partidelor politice. Astfel a aflat şi opinia publică despre proiectul noii legi, după care partidele de opoziţie au început să fie îndepărtate de la “masa verde”. Partidul de extremă dreaptă Jobbik a avut nemulţumiri doar în ceea ce priveşte neimplicarea sa în procedura juridică, dar cele două partide de opoziţie democratice, socialiştii şi ecologiştii au avut obiecţiuni de fond. Acestea se refereau la restrângerea atribuţiunilor Curţii Constituţionale, la caracterul retroactiv al legii, partidele de opoziţie afirmând că textul legii este neglijent, plin de exprimări vagi. Toate aceste lucruri anunţau o nouă lege fundamentală cât se poate de proastă.

Iar aceste predicţiuni s-au adeverit până la urmă...

Într-adevăr. După ce opoziţia a dispărut complet din procedura de modificare a constituţiei, lucrurile au luat-o complet razna. A apărut textul final al proiectului de lege, care a fost foarte rapid trecut prin parlament. Partidele de opoziţie nici nu au participat la vot, ceea ce înseamnă o crasă lipsă de legitimitate. În textul noii constituţii, în multe porţiuni ale sale, partea normativă este perfect identică cu vechea lege: paragrafe întregi sunt preluate cuvânt cu cuvânt, până la ultima virgulă. Dacă ar exista copyright în actul de legiferare, acest lucru s-ar numi plagiat.

Dar problema nu e în primul rând în partea normativă a textului noii constituţii, ci în preambulul acesteia. Preambulul constituţiei ungare este de zece ori mai lung decât cel al oricărei alte legi fundamentale cunoscute şi analizate de mine. Acest neajuns – aparent doar formal – provine din modul în care arată formulările, pline de patos: acestea ne duc înapoi în timp, în perioada interbelică, fiind făcute în limbajul anilor ‘30 ai secolului trecut, dovedind o viziune aparte, conservatoare asupra istoriei. Preambulul unei legi are funcţia de a prezenta pe scurt ce se doreşte şă se atingă prin respectiva lege, însă preambulul noii constituţii ungare vrea să fie mai mult: să descrie acel comportament al cetăţeanului care este dezirabil din punctul de vedere al statului.

Vorbeaţi de o viziune aparte asupra istoriei. La ce vă referiţi?

Acest preambul afirmă că Ungaria şi-a pierdut suveranitatea pe data de 19 martie 1944, odată cu ocuparea Ungariei de către Germania pe timpul celui de-al doilea război mondial. Or, e un fapt istoric că ocupaţia germană a fost un rezultat al ralierii Ungariei la alianţa trilaterală germano-italiano-japoneză, deci rezultatul unui act voluntar.

Prin această formulare din textul noii constituţii se încearcă acum o exonerare a conducătorilor de atunci ai Ungariei “lipsite de suveranitate statală” de răspunderea actelor politice şi militare din timpul celui de-al doilea război mondial. Din acest lucru rezultă aşadar că tot ceea ce s-a întâmplat după ocuparea Ungariei – legile antievreieşti, deportarea evreilor – sunt independente de voinţa noastră, nu răspundem de aceste lucruri. Or, adevărul istoric este că ocupaţia germană a fost luată la cunoştinţă de parlamentul ungar, guvernatorul ţării a rămas în scaun, statul ungar a continuat să funcţioneze.

Cum apreciaţi modul în care noua constituţie tratează subiectul maghiarilor de peste hotare?

Noua lege fundamentală a păstrat condiţiile din vechea constituţie de acordare a cetăţeniei ungare maghiarilor din afara graniţelor Ungariei, cu o singură diferenţă, esenţială: solicitantul care a avut cândva cetăţenie ungară, sau al cărui predecesor a avut cândva cetăţenie ungară, nu mai are nevoie de domiciliu stabil în Ungaria pentru a obţine cetăţenia. Acest lucru are, în unele cazuri, consecinţe bizare. Să luăm, de exemplu, cazul Slovaciei: aceasta a făcut cândva în totalitate parte din Ungaria istorică.

Aşadar orice cetăţean slovac are predecesori care au fost cândva cetăţeni ai Ungariei, deci pot deveni acum toţi cetăţeni ungari. Chiar şi politicianul slovac virulent antimaghiar Jan Slota! Se întâmplă aşadar, din nou, acelaşi lucru: un text de lege neglijent, confuz, incoerent duce la rezultate dintre cele mai absurde... 

Kállai R. Gábor este profesor de drept constituţional la Colegiul Regele Sigismund din Budapesta.