Evoluţia tehnicilor operatorii

Evoluţia tehnicilor operatorii

Prelungirea vieţii sau chiar salvarea ei - acesta este scopul principal al chirurgiei. Cu ajutorul tehnologiilor moderne, operaţiile au evoluat atât de mult, încât riscurile sunt reduse la minimum, iar cicatricele sunt aproape invizibile.

Atrecut vremea când cuvântul operaţie era întotdeauna sinonim cu tăietură şi când teama pacientului de chirurgie era la cote maxime, chiar şi în cazul intervenţiilor de rutină. Asta pentru că progresele medicinii moderne au transformat operaţii precum apendicectomia (extirparea apendicelui) sau amigdalectomia (extirparea amigdalelor) în intervenţii neagresive, fără dureri şi fără urme. Aceste operaţii nu mai necesită utilizarea bisturiului, iar unele dintre ele se fac chiar fără incizie.

Extirparea apendicelui, o intervenţie de rutină

Operaţia de apendicită, care nu mai departe de zece ani în urmă se realiza numai printr-o tăietură de 4-10 cm, se poate face acum prin laparoscopie, care implică maximum trei incizii de dimensiuni foarte mici. În cazul noii tehnologii de îndepărtare a apendicelui, durata operaţiei este mai mică (30 de minute, în loc de o oră în cazul intervenţiei clasice), riscul infecţiilor este redus la minimum, iar timpul de internare poate fi doar de o zi, în funcţie de evoluţia postoperatorie.

Însă cea mai nouă metodă de efectuare a apendicectomiei este prin orificiile naturale ale organismului, deci fără nicio cicatrice. Mai exact, anul trecut, medicii de la Spitalul Judeţean Timiş au scos apendicele unei tinere prin vagin, în premieră naţională.

Amigdalele, îndepărtate cu plasmă

Medicii aveau, până nu demult, un singur ac de cojocul infecţiilor frecvente la nivelul amigdalelor şi polipilor nazali:

îndepărtarea lor cu ajutorul bisturiului. Însă operaţiile clasice de amigdalectomie implicau o durată a intervenţiei de aproximativ 45 de minute şi dureri postoperatorii mari.

De aceea, în ultimii ani au apărut metode moderne de extirpare a amigdalelor: cu ultrasunete şi cu plasmă (cu un aparat pe bază de radiofrecvenţă), intervenţii efectuate în 20 de minute şi cu dureri postoperatorii minime. Tehnologia cu plasmă poate fi utilizată şi pentru îndepărtarea polipilor. Preţul unei astfel de intervenţii este de 2.200 de lei, iar pentru copii este gratuită în cadrul Spitalului „Gr. Alexandrescu” din Bucureşti.

Varicele pot fi scoase prin metode blânde

Până de curând, operaţiile de varice erau un chin, deoarece presupuneau pur şi simplu smulgerea venelor afectate. Acum, în majoritatea clinicilor de specialitate se apelează la intervenţiile cu radiofrecvenţă şi la cele cu laser, pentru distrugerea venelor varicoase. Radiofrecvenţa este o procedură care constă în introducerea unui cateter, de obicei prin spatele genunchiului. Cu ajutorul unui senzor de temperatură, acesta generează căldură, folosind ca sursă de energie undele radio.

Această operaţie necesită anestezie locală, iar, după intervenţie, se aplică un bandaj elastic, ce se păstrează trei zile. Avantajele acestei metode sunt lipsa cicactricelor şi faptul că pacientul poate pleca acasă la 30 de minute după operaţie şi îşi poate relua activitatea chiar de a doua zi. Operaţia cu laser presupune introducerea unei fibre optice conectate la un laser în interiorul venei. Razele laser topesc vena varicoasă la 70-80 de grade Celsius.

Implant pentru o vedere clară

Miopia, hipermetropia şi astigmatismul pot fi corectate prin metoda clasică cu laser (excimer), dar şi prin implant de cristalin. Această intervenţie presupune deschiderea globului ocular şi înlocuirea cristalinului natural cu unul artificial. Acesta funcţionează ca o lentilă de contact permanentă, explică specialiştii. 

Tehnică împotriva melanomului

Până acum doi-trei ani, tratarea cancerului cutanat era destul de dificilă în România, deoarece mijloacele clasice de îndepărtare a tumorilor nu puteau elimina şi o eventuală recidivă. Însă, în prezent, pacienţii cu cancer de piele pot beneficia de o tehnică modernă, numită Mohs, care oferă capacitatea de îndepărtare a tumorilor canceroase în proporţie de 99 la sută.

Tehnica Mohs permite verificarea fiecărui strat de piele chiar în timpul intervenţiei, ceea ce face posibile depistarea exactă a profunzimii tumorii şi îndepărtarea în totalitate a acesteia. Tehnica Mohs tratează şi melanomul malign, cea mai gravă formă de cancer cutanat. În România, această tehnică este utilizată la clinica Dermastyle din Bucureşti, de medicul dermatolog Mihaela Leventer.

11 milioane de operaţii în România

Aproximativ 234 de milioane de operaţii majore sunt realizate anual în întreaga lume. Mai precis, în fiecare an, unul din 25 de oameni de pe glob suferă o intervenţie chirurgicală. În România, numărul total al operaţiilor este de aproape 11 milioane, potrivit Centrului de Statistică Sanitară din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice.

Specialistul nostru

Dr. Bogdan Sandolache, medic primar chirurgie Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti

Chirurgia laparoscopică este o formă de chirurgie minim invazivă, a cărei idee fundamentală este limitarea traumatizării ţesuturilor care nu sunt, anatomic şi funcţional, în legătură cu organul ţintă. Unul dintre factorii importanţi în chirurgia laparoscopică este durata intervenţiei.

Tehnica laparoscopică devine mai puţin eficientă pe măsură ce intervenţia este  mai amplă şi de lungă durată. În această situaţie, laparoscopia poate deveni chiar mai agresivă decât intervenţiile clasice. În cazul în care, în timpul intervenţiei, chirurgul observă că au apărut complicaţii, poate renunţa la metoda laparoscopică în favoarea celei clasice, fenomen numit conversiune.

Cele mai noi tehnici chirurgicale

Tendinţa chirurgiei moderne este de a realiza operaţii cu incizii cât mai mici sau chiar fără incizii, prin orificiile naturale ale organismului. Tehnicile moderne cele mai folosite în intervenţiile chirurgicale sunt:

> Laparoscopia

Multe dintre intervenţiile din zona abdominală, care în trecut implicau fără doar şi poate o mare plagă, pot fi efectuate astăzi prin incizii foarte mici, cu ajutorul laparoscopului. Acesta este un instrument prevăzut cu maximum trei tuburi, dintre care unul are în vârf o cameră video, ce îi permite chirurgului să vadă ce se întâmplă în interiorul cavităţii abdominale.

Laparoscopia este eficientă mai ales pentru efectuarea colecistectomiilor (extirparea veziculei biliare), histerectomiilor (îndepărtarea uterului la femeile cu fibrom uterin sau la cele care suferă de cancer uterin), herniilor hiatale, rezecţiilor de colon şi apendicectomiei. Recuperarea după o laparoscopie este mult mai rapidă decât în cazul intervenţiilor clasice.

> Intervenţiile robotice

Un pas înainte după intervenţiile laparoscopice îl reprezintă un alt tip de operaţie de ultimă generaţie: intervenţiile robotice, care se efectuează de anul trecut (ianuarie 2008) şi în ţara noastră. Acestea presupun incizii laparoscopice, iar instrumentele nu sunt controlate în mod direct de chirurg, ci prin intermediul unor braţe robotice.

Mai exact, în timp ce braţele metalice de dimensiuni reduse „repară” de la afecţiuni ale organelor din cavitatea abdominală, la boli ale inimii, medicul chirurg stă confortabil în faţa unui computer special şi manipulează o serie de senzori, care mişcă braţele robotice.

Pentru a avea precizie în mişcări, braţele robotice sunt prevăzute cu camere video, astfel încât îi oferă chirurgului o imagine tridimensională a zonei operate. În plus, în cazul operaţiilor de fineţe, braţele robotice sunt mult mai precise, fiind eliminat tremorul mâinilor medicului.

Ultrasunetele „sparg“ calculii

Ultrasunetele se folosesc în special pentru tratarea cataractei şi pentru spargerea şi eliminarea calculilor renali (pietre) sau biliari. Însă cercetările moderne au arătat că ultrasunetele ar putea fi utilizate şi pentru tratarea fibromului uterin (fără extirparea uterului) sau pentru distrugerea tumorilor canceroase.

O altă inovaţie în acest domeniu o reprezintă bisturiul cu ultrasunete, care, spre deosebire de cel cu laser, nu produce arsuri pe corpul pacientului şi face ca vindecarea să se producă cu 50 la sută mai rapid. Acesta a fost utilizat pentru prima oară în România de medicii chirurgi de la Timişoara, anul trecut (2008).

Endoscopie pentru ulcer

Bisturiul este de domeniul trecutului şi în tratamentul ulcerului. Asta pentru că, de câţiva ani, pentru oprirea sângerărilor cauzate de ulcerul gastric se foloseşte endoscopia, evitându-se astfel îndepărtarea unei părţi a stomacului. Operaţia se realizează prin introducerea pe gură a unui tub lung, ce are în vârf o cameră video şi căruia i se pot ataşa diferite instrumente medicale, pentru injectarea unor substanţe sau pentru fotocoagularea cu laser a zonei afectate.

> Criogenia

Pentru eliminarea tumorilor canceroase de la nivelul rinichilor sau prostatei, există o metodă terapeutică revoluţionară, criogenia. Pentru realizarea ei, medicii introduc în tumoare, prin intermediul laparoscopului, argon şi heliu lichid. Acestea sunt răcite la minus 195 de grade Celsius, după care zona este încălzită brusc, iar ciclurile se repetă până când chirurgul observă că s-a ajuns la rezultatul dorit.

Trecerea bruscă de la o temperatură extremă la alta distruge celulele tumorale. Criogenia a fost folosită pentru prima oară în ţara noastră la Institutul de Urologie şi Transplant Renal din Cluj-Napoca, de echipa profesorului doctor Mihai Lucan. Preţul operaţiei este de aproximativ 4.000 de euro.

Bypass cu braţe de robot

Spre deosebire de intervenţiile clasice, bypass-ul efectuat cu ajutorul braţelor robotice nu necesită deschiderea sternului, nici oprirea inimii pacientului. În plus, timpul de recuperare după o astfel de operaţie este redus semnificativ, pacientul putând să plece acasă la doar 3-4 zile de la intervenţie, spre deosebire de două săptămâni, în cazul bypass-ului clasic.

Operaţii prin orificiile naturale

Mai nou, există o categorie de intervenţii chirurgicale care se fac fără incizie, prin orificiile naturale ale organismului. Această tehnologie a fost realizată în premieră naţională la Timişoara, anul trecut, iar în SUA este deja destul de populară. A fost folosită pentru prima oară în lume în martie 2007 de o echipă de specialişti de la Universitatea Columbia din New York şi a constat în îndepărtarea vezicii biliare a unei femei prin vagin.

De atunci, au mai fost efectuate astfel de intervenţii fără cicatrice pentru scoaterea apendicelui ori pentru îndepărtarea unei părţi de stomac (ca metodă de slăbit) prin vagin. Unele operaţii mai pot fi făcute intrând în cavitatea abdominală prin gură. Însă nu doar intervenţiile asupra organelor din cavitatea abdominală pot fi realizate prin această tehnică. Şi unele tumori cerebrale pot fi extrase prin nări.

Riscurile operaţiilor pot fi controlate

Infecţiile, frecvente în intervenţiile majore

În trecut, cei care urmau să facă o intervenţie chirurgicală erau îngrijoraţi atât de posibilitatea unui eşec al operaţiei, cât şi

de efectele nedorite ale inciziilor: complicaţii legate de afectarea organelor vecine, nervilor sau vaselor de sânge şi de infecţii, uneori letale.

Dacă în secolul trecut rata infecţiilor contractate în timpul operaţiilor se ridica, în cazul anumitor intervenţii, şi la 50 la sută, în prezent, datorită tehnologiilor moderne, acest procent s-a redus foarte mult. Mai exact, operaţiile cu risc major de infecţii, cum sunt cele din zona colonului, se situează la aproximativ 11 la sută, faţă de 27 la sută, cât era proporţia cu 10-15 ani în urmă.

Principala cauză a infecţiilor postoperatorii o reprezintă inciziile de dimensiuni mari, care se vindecă greu şi care, prin urmare, favorizează instalarea microbilor. Însă, în prezent, practicarea tăieturilor mari s-a restrâns la domeniul chirurgiei majore (unele operaţii pe cord sau intervenţiile din zona toracelui, de exemplu), ceea ce face ca şi riscul infecţiilor să fie mai redus.

Anestezia incorectă, cauză de deces

Complicaţiile rezultate în urma dozării incorecte a anestezicului pentru efectuarea unei intervenţii chirurgicale rămân o problemă importantă, deşi sunt de patru ori mai puţin frecvente decât în trecut. Dacă în urmă cu trei decenii un pacient care trebuia să suporte o anestezie generală avea un risc de unu la 5.000 de a nu supravieţui operaţiei, din cauza complicaţiilor anesteziei, în prezent, riscul este de unu la 200.000 de pacienţi, potrivit estimărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Oxigenul reduce rata infecţiilor

Rolul oxigenului administrat pacienţilor în timpul şi după efectuarea anesteziei este major. Potrivit cercetătorilor americani, cantitatea de oxigen ar trebui să fie mai mare decât în mod obişnuit, pentru a reduce la jumătate riscul infecţiilor din timpul operaţiilor. Explicaţia este că nivelul crescut de oxigen inhalat de pacienţi în timpul operaţiei le întăreşte acestora sistemul imunitar şi, astfel, organismul luptă mai bine cu agenţii patogeni.

Noua listă de siguranţă a operaţiilor

Specialiştii din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii consideră că majoritatea complicaţiilor din timpul operaţiilor, care culminează adesea prin decesul pacienţilor, ar putea fi prevenite dacă s-ar respecta o serie de reguli. Pentru protecţia pacienţilor care au nevoie de operaţie, aceştia au creat o listă de siguranţă pe care chirurgii trebuie să o verifice pe parcursul intervenţiilor chirurgicale.

Aceasta a fost lansată în vara anului trecut (2008) şi a fost testată până în prezent în opt centre medicale din lume, dovedindu-şi eficienţa în aproximativ 4.000 de operaţii, care s-au desfăşurat la standarde optime.

Practic, pentru ca operaţia să decurgă cu cât mai puţine riscuri, echipa de chirurgi şi de anestezişti trebuie să verifice înainte, în timpul şi după intervenţie câteva puncte. Mai exact, lista cuprinde trei etape: înaintea anesteziei, înaintea efectuării inciziei şi înaintea suturării.

De exemplu, în prima fază, echipa medicală trebuie să se asigure că zona de pe corp unde urmează să aibă loc intervenţia a fost marcată corect şi că pe lista pacientului sunt înscrise substanţele la care acesta este alergic. La final, echipa trebuie să numere instrumentele medicale, acele şi pansamentele, pentru a se asigura că niciunul nu a rămas, din greşeală, în interiorul pacientului.

Indicaţiile anesteziei totale

Unele operaţii nu pot fi realizate decât sub anestezie generală, susţin specialiştii. Astfel, pacientul trebuie „adormit” în cazul intervenţiilor efectuate în zona capului şi gâtului (neurochirurgie, ORL, chirurgie plastică), în chirurgia cardiacă şi toracică, în procedurile laparoscopice ori în chirurgia abdomenului superior. În alte situaţii, anestezia generală este o alternativă la anesteziile locale şi regionale.

Prin urmare, pacientul poate decide, împreună cu medicul, pentru ce fel de anestezie să opteze în timpul operaţiei. O astfel de situaţie este cezariana, care se poate efectua sub anestezie generală, dar la fel de bine se poate face şi sub anestezie rahidiană (sunt amorţite doar abdomenul şi membrele inferioare) sau peridurală.

O singură doză de antibiotic!

O singură doză de antibiotice, administrată înainte de operaţie, este suficientă pentru a reduce riscul infecţiilor postoperatorii, susţin cercetătorii brazilieni de la Spitalul „Sao Francisco“ din Sao Paolo. Mai exact, specialiştii brazilieni spun că un gram de cefazolină, administrat odată cu anestezia, are acelaşi efect ca şi tratamentul profilactic clasic.

Specialistul nostru
Dr. Mihaela Ganea, medic specialist anestezie şi terapie intensivă

Riscul anesteziei în sine este legat de trei factori: vârsta şi starea de sănătate a pacientului şi tipul de anestezie folosit. În ceea ce priveşte vârsta, pacienţii de vârste extreme (nou-născuţii şi vârstnicii) sunt mai predispuşi la complicaţii anestezice.

Riscurile depind de tipul de anestezie: anestezia locală poate genera complicaţii legate de toxicitatea anestezicului absorbit în circulaţia generală; anestezia regională presupune injectarea anestezicului în apropierea unui nerv - deci nervul poate fi lezat, ducând la apariţia unor deficite motorii (pareză de diferite grade) sau senzoriale (amorţeală, senzaţie de arsură) pe teritoriul inervat; rahianestezia (în coloană) implică şi riscul apariţiei cefaleei, care poate persista până la o săptămână după operaţie.

Anestezia generală poate fi şi ea însoţită de complicaţii, majoritatea minore (greaţă, vomă), dar unele pot fi chiar dezastruoase. De exemplu, aspiraţia conţinutului gastric în căile respiratorii.