Ce credem că ştim, şi nu ştim despre Vladimir Putin

A fost numit despot, pericol şi chiar criminal. Dar Vladimir Putin şi regimul său semiautocratic nu vor conduce Rusia la infinit. După aproape un deceniu la putere, Putin este mai izolat

A fost numit despot, pericol şi chiar criminal. Dar Vladimir Putin şi regimul său semiautocratic nu vor conduce Rusia la infinit. După aproape un deceniu la putere, Putin este mai izolat ca oricând. Va renunţa el la funcţie, lăsând în urmă un sistem politic paralizat şi o economie neprofitabilă? Sau va continua şarada falsei democraţii care l-a adus atât de departe?

Astăzi, 70% din ruşi spun că sunt pregătiţi să trăiască într-o societate liberă. Poate pentru prima dată în istoria Rusiei nu există bariere insurmontabile care împiedică acest lucru. Cea mai mare barieră care a rămas este reprezentată de elitele politice şi economice. Pentru că nu sunt pregătite să trăiască într-o societate competitivă, ele încearcă să convingă lumea exterioară că Rusia nu este destul de matură pentru a fi cu adevărat liberă.

În acest demers, ele sunt ajutate de Occident, care face tot posibilul să nu îl supere pe preşedintele rus de teamă să nu submineze relaţiile bilaterale. În cele din urmă, Occidentul va trebui să decidă dacă doreşte relaţii confortabile cu Kremlinul sau dacă vrea ca Rusia să fie liberă.

"Putin vrea să conducă la nesfârşit"

Improbabil. Rămâne de văzut dacă Putin va rupe lanţurile care par a-i ţine pe poziţii pe liderii ruşi până când aceştia vor fi înlăturaţi împotriva voinţei lor, fie prin forţă, fie prin moarte naturală. Putin se gândeşte în mod sigur la acest lucru, încercând să găsească o cale prin care să asigure succesul în alegerile prezidenţiale al premierului adjunct Dmitri Medvedev, pe care şi l-a ales drept succesor, dar să îşi păstreze în acelaşi timp o cât mai mare influenţă el însuşi. În lumea sa ideală, i-ar plăcea probabil să fie versiunea rusă a lui Deng Xiaoping.

Problema este că, spre deosebire de China, în Rusia, nici tradiţia, şi nici sistemul pe care Putin şi Elţîn l-au construit nu oferă politicienilor o nişă prin care să rămână influenţi după ce se retrag. Rolul sau funcţia politică pe care şi-o doreşte după încheierea mandatului vor implica subordonarea lui faţă de unul din foştii lui subordonaţi. Acest tip de înţelegere ar depinde de loialitatea lui Medvedev şi de dorinţa acestuia de a respecta termenii lui Putin. Medvedev ar putea să facă acest lucru până la un punct — sau ar putea să refuze de la bun început. În Rusia, până la urmă, noile regimuri se legitimează prin respingerea sau condamnarea regimului anterior.

Putin va mai influenţa probabil politica rusă timp de circa un an, până când se ajunge la un nou echilibru de forţe. Prin transformarea alegerilor parlamentare din decembrie anul trecut într-un referendum privind preşedinţia sa, Putin a dovedit deja speranţele sale într-o continuare a influenţei proprii. El ar putea chiar să încerce să se întoarcă la Kremlin după o scurtă pauză, dacă succesorul său va dori să se dea la o parte. Dar el înţelege în mod sigur că va veni momentul când petrolul se va termina, iar economia va începe să se împotmolească. Va fi el pregătit să prezideze cel de-al doilea declin al ţării? Pare improbabil că va dori să rişte în acest fel imaginea cu care va rămâne în istorie.

Lilia Şevţova este asociat senior al Centrului Fundaţiei Carnegie pentru Pace Internaţională din Moscova. Varianta integrală a eseului poate fi citită în numărul 2 al revistei "Foreign Policy" România.