Cine câştigă de pe urma dezvăluirilor Wikileaks?

O reprezentare a lui Julian Assange, faţa cunoscută a Wikileaks, ţinându-şi strâns preţiosul laptop, a fost inserată într-o tradiţională scenă a Naşterii lui Iisus expusă în Napoli.

FP România a invitat experţi români să analizeze efectele wiki-dezvăluirilor asupra diplomaţiei mondiale. Una dintre consecinţe este erodarea stabilităţii sistemului mondial

Publicarea telegramelor secrete obținute de către Wikileaks este o subminare a poziției și influenței SUA în lume.

Din reacțiile de până acum se pot distinge trei tipuri de atitudini în raport cu actul publicării. Prima este cea de condamnare vehementă și vine în primul rând dinspre Departamentul de Stat și lideri politici americani. A doua este cea de minimalizare a importanței acestui eveniment, considerând efectul (vezi mai jos) ca fiind nesemnificativ. A treia este cea de apreciere pozitivă a contribuției pe care telegramele o au pentru ideea „libertății informației.”

Armele statelor
Atitudinile față de efectul publicării („major” sau „nesemnificativ”) sunt un aspect separat, și țin de modul în care fiecare înțelege cum funcționează diplomația și relațiile internaționale. Discreția și secretul fac parte din însăși definiția diplomației de stat, care în mod fundamental este un exercițiu continuu de negociere - pe diferite probleme, în diferite contexte, cu diferiți  parteneri. Iar negocierea este în primul rând un joc al percepțiilor. Influența diplomatică și „greutatea” unui stat depind în mod crucial de felul în care intențiile (dar și capabilitățile) sale sunt percepute de către cealaltă parte.

Percepțiile guvernează diplomația și politica externă. „Puterea” materială a unui stat - armată, economie etc - contează puțin dacă este perceput ca neavând suficientă voință de a acționa. (Istoria abundă în exemple, criza rachetelor din Cuba fiind un caz clasic.) Din acest motiv, intențiile și perspectivele reale care stau în spatele poziției oficiale a unui stat într-o negociere sau o relație cu un alt stat, trebuie să rămână ascunse. Revelarea lor expune întregul eșafodaj diplomatic ce susține poziția unui stat într-un anumit context și compromite felul în care este perceput. Adică îi subminează puterea de negociere și influența. Departamentul de Stat are toate motivele să fie îngrijorat și furios în aceste zile.

Dezarmarea statului
Cei care înțeleg această realitate sunt conștienți de impactul major pe care îl au sau îl pot avea dezvăluirile Wikileaks. Cei care cred ca în lume „puterea” este asemănătoare cursului valutar (adică precis determinată și direct observabilă), nu văd nimic alarmant în aceste publicări. Mai este și categoria celor care rețin doar amănuntele „picante” - cum ar fi voluptoasa ucraineancă ce-l însoțește peste tot pe Gaddafi. Pentru aceștia serialul Wikileaks este o distracție fără alte consecințe - deci, din nou, inofensivă.

Totuşi, dincolo de trivialități, Wikileaks publică și informații sensibile pentru diplomația și statul american: liste cu obiective considerate strategice de către partea americană, sau dedesubturile politicii americane în raport cu țările baltice și NATO în perioada crizei georgiene. Exemplele pot continua, şi acestea sunt cele care fac din Wikileaks o problemă reală.

În același timp, trebuie să nu uităm ca până acum s-au publicat mai puțin de 1% din arhiva la dispoziția Wikileaks. Chiar și documentele nepublicate încă au deja efect: acum câteva zile Julian Assange a anunțat că deține secrete devastatoare cu privire la mai multe instituții financiare, printre care și Bank of America. A doua zi, cotația Bank of America a scăzut cu 10%.

Argumentul celor care salută Wikileaks ca pe un triumf al „libertății informației” este unul periculos în contextul în care este vorba de secrete de stat de cel mai înalt grad. Acest argument practic desființează noțiunea de secret de stat: publicul are dreptul să știe orice. (Se adaugă de obicei mențiunea „atâta timp cât nu se pune în pericol viața și siguranța altor cetățeni” - dar ce calificare și discernământ au jurnaliștii de a prevedea care vor fi urmările acestor informații publicate, pe care adversari avizați le pot interpreta mult mai complet?) Dacă „statului” i se refuză dreptul (și principiul) fundamental de a proteja informații pe care le consideră esențiale pentru securitatea și interesul național, atunci se creează condițiile pentru o viziune anarhistă, în care autoritatea se dizolvă într-o masă a publicului „bine informat.” Cazurile telegramelor „picante” care în mod evident nu conțin decât bârfe diplomatice sunt (în ciuda numărului potențial mare, deși nu avem decât 1% din arhivă publicată) excepții ce confirmă regula. Și pentru excepții nu se pot face reguli separate.
                  
Consumatorii
În final, natura umană face ca atitudinile sincere (și de obicei nemărturisite) față de Wikileaks să se împartă în două mari categorii: cei care se bucură de situația dificilă în care este pusă America, și cei care deplâng această situație. Opțiunea (sau impulsul) ține de felul în care fiecare înțelege sistemul internațional, relațiile de putere, evoluțiile și amenințările globale - din prezent și din viitor. Conspiraționiștii (de genul celor care consideră că 9/11 a fost un complot american și că America este „Imperiul Răului”), idealiștii (cei care sunt șocați că guvernele nu lucrează mereu „cu mâinile curate”, cred că „orice se poate rezolva dacă există înțelegere” și că războiul poate să „dispară”), anarhiștii, ecologiștii, libertarienii, teroriștii, rușii, iranienii, chinezii și toți ceilalți care în general doresc declinul Americii se vor bucura de Wikileaks. Pentru că Wikileaks este o lovitură puternică dată SUA, atât de imagine, dar mai ales diplomatică.

Pe de altă parte, cei care „iubesc” America, ca și cei care n-o iubesc dar sunt realiști, vor vedea în Wikileaks ceea ce este de fapt: un atentat la stabilitatea sistemului internațional, prin subminarea poziției și influenței diplomatice a SUA în lume. Magnitudinea consecințelor și efectelor finale nu poate fi nici pe departe evaluată, după publicarea a doar puțin peste 1.000 de telegrame din cele 250.000 deținute de Wikileaks.
 
Efecte de durată
În concluzie, dezvăluirea telegramelor secrete este un caz cu semnificații complexe, și de o natură complet diferită față de orice alt caz de scurgeri de informații către presă, de până acum. Este greu de imaginat o situație pentru evaluarea căreia discernământul și cunoștințele publicului larg să poată fi testate mai greu. Însă chiar în această evaluare - care va decide în final, pentru viitor, legitimitatea acestui tip de violare a secretelor de stat - rezidă una din consecințele pe termen lung ale Wikileaks.

Cealaltă consecință, dintr-o perspectivă realistă și cu efect mult mai apropiat, este subminarea diplomației americane și, o dată cu ea, erodarea stabilității sistemului internațional. De aceea, publicarea telegramelor secrete obținute de Wikileaks este un act iresponsabil.
 
Costin Gabriel Elefteriu studiază la King’s College London, Department of War Studies. Este secretar general al Ligii Studenţilor Români din Străinătate – LSRS.