Provoacă Afacerea Mistral o cursă a înarmărilor în Marea Neagră?

Franţa pune la dispoziţia Rusiei performanta navă de desant Mistral, tranzacţie cu reale implicaţii asupra securităţii unor ţări ca Ucraina sau Georgia. Urmează o cursă a înarmărilor în Marea Neagră sau Baltică?

Avem de a face cu o navă amfibie de asalt modernă, realizată în 2005, care este capabilă să transporte  până la 16 elicoptere grele, două vehicule pe pernă de aer, 13  tancuri, 70 de vehicule militare de mai multe tipuri, precum şi un important număr de militari. Nava asigură funcţionarea unui punct de comandă modern, necesar conducerii acţiunilor de luptă planificate şi este echipată cu un spital de campanie cu 69 de paturi.
Proiecţia de forţă este impresionantă. În funcţie de misiunea încredinţată, nava poate avea mai multe variante de dotare: 16 până la 35 de elicoptere diferite ca tip şi rol, un mix de vehicule blindate sau de sprijin al acţiunilor de luptă, precum şi până la 900 de militari.
Acord strategic
La 25 ianuarie anul acesta, la Saint Nazaire, s-a semnat acordul pentru cumpărarea de către Rusia a două nave Mistral. Parisul şi Moscova au anunţat şi că îşi vor acorda sprijinul pentru construcţia a câte două astfel de nave în fiecare din aceste ţări. Ca explicaţie, preşedintele Sarkozy declara că pe lângă valoarea importantă a contractului de vânzare a celor două nave (circa 1,37 miliarde de euro), Franţa va asigura astfel şi 1.500 de locuri de muncă pentru următorii patru ani.
Pentru ceilalţi, prezenţa acestui tip de navă performantă în dotarea forţei ruse obligă la o privire mai atentă asupra implicaţiilor pe care le poate avea asupra securităţii unor ţări mai vulnerabile, cum ar fi cazul Ucrainei sau Georgiei, accesul pe coridoarele de tranzit energetic între Marea Caspică şi Marea Neagră, elementele de scut anti-rachetă prevăzute a fi desfăşurate în România şi Bulgaria şi altele. Strategia de securitate naţională a Rusiei, prevede că, din cauza competiţiei pentru resurse, în viitor nu poate fi exclusă o confruntare militară şi este de aşteptat ca Rusia să desfaşoare forţe navale şi terestre de-a lungul frontierelor sale arctice sau în alte zone de interes strategic.
Diferite opinii exprimate în Rusia şi nu numai ridică deja o serie de semne de întrebare. Constantin Sivkov, vicepreşedintele Academiei pentru Probleme Geopolitice a Rusiei, este de părere că nu există o explicaţie clară din partea autorităţilor militare privind raţiunea achiziţionării acestui tip de nave. S-au exprimat rezerve şi în legătură cu misiunile pe care astfel de nave le-ar putea executa (au fost concepute pentru misiuni expediţionare şi debarcare la mare distanţă) sau cu nevoia unor importante infrastructuri pentru a le deservi (adică alte investiţii considerabile). Fondurile prevăzute pentru achiziţionarea navelor franceze ar fi putut  fi mai bine utilizate pentru alte urgenţe ale armatei ruse. În final, Sivkov consideră că achiziţionarea unui astfel de tip de navă poate fi perceput ca un indiciu al incapacităţii industriei ruse sau poate reprezenta un adevărat “cal troian pentru Rusia”.
Temeri preventive
Ministrul suedez al Apărării, Sten Folgfors, aprecia că ţara sa, împreună cu vecinii nordici şi baltici, au motive întemeiate de a pune întrebări în legătura cu achiziţia Rusiei. Senatorul republican american John McCain a fost de curând şi direct, apreciind ca Mistral reprezintă o ameninţare pentru unii prieteni ai Statelor Unite şi NATO. El consideră că decizia franceză de a vinde acest tip de navă poate crea un precedent periculos în cadrul Alianţei. Pentru că, să nu uităm afirmaţia amiralului rus Vladimir Vîsoţski, care a apreciat recent că operaţiunea amfibie desfăşurată în timpul conflictului cu Georgia din 2008 a durat „26 de ore”, iar în condiţiile în care s-ar utiliza o navă de tip Mistral aceeaşi operaţiune ar dura doar „40 de minute...”
În aceste condiţii, se impun analize şi dezbateri asupra acestei situaţii complexe. România ar trebui să se consulte cu SUA şi Franţa, cu care are parteneriate strategice, şi să propună discuţii în cadrul NATO şi UE. La 1 iulie la preşedinţia UE urmează Polonia, care intenţionează să acorde mai mare atenţie problemelor de securitate şi apărare europeană. Şi, de ce nu, acest subiect ar trebui discutat şi cu Rusia. Şi toate acestea cât mai curând posibil, întrucat Mistral este... ante portas?!
Liviu Mureşan este preşedinte executiv al Fundaţiei Eurisc de la Bucureşti.