Web-exclusiv Amnesty numără minorii excutaţi

Protest al Amnesty International, în Elveţia, după executarea unei iraniene condamnată la moarte la numai 17 ani

În Europa n-a fost executat anul trecut niciun deţinut, lucru unic în istoria recentă a continentului; situaţia s-a „redresat” însă imediat. Numărul execuţiilor cunoscute a scăzut în toată lumea, dar în multe ţări continuă executarea minorilor.

Conform ultimului raport Amnesty International asupra condamnărilor cu moartea şi a execuţiilor , în anul 2009 au avut loc cel puţin 714 execuţii documentate de activiştii organizaţiei, în 18 ţări, însă perspectivele pentru viitor sunt încurajatoare, având în vedere că din ce în ce mai multe state renunţă de iure sau de facto la pedeapsa capitală.

Deşi 58 de ţări au prevăzută încă în Codul Penal pedeapsa cu moartea, doar o parte a acestora au şi aplicat-o efectiv, multe state, precum Kenya, comutând pedeapsa, graţie unor moratorii.

Belarus a ezitat doar un an

Amnesty  International, organizaţie care militează pentru respectarea drepturilor omului în întreaga lume, observă că în Europa anul trecut nu a fost executat niciun deţinut, lucru unic în istoria recentă a continentului. Faptul se datorează amânării unor sentinţe în Belarus, singurul stat european care mai practică execuţiile deţinuţilor. Totuşi, la scurt timp după publicarea raportului, pe 18 martie 2010, în Belarus au fost executaţi doi condamnaţi, fără ca familiile acestora să fie anunţate.

Biroul de la Bruxelles al Amnesty International a protestat pe lângă autorităţile europene pentru liniştea păstrată în cele două cazuri, cerând noii şefe a diplomaţiei europene, Catherine Ashton, să condamne acţiunile autorităţilor de la Minsk.

UE a condamnat formal, dar neconvingător, aceste practici, într-o scrisoare deschisă adresată autorităţilor belaruse. Totuşi, tonul folosit de autorităţile europene a nemulţumit organizaţia pentru protecţia drepturilor omului, care a sugerat că acest tip de retorică este insuficient pentru a descuraja astfel de acte viitoare.

Record chinez şi la excuţii

Semnale încurajatoare au venit din partea a două state africane, Togo şi Burundi, care au abolit pedeapsa capitală în 2009. Invers, raportul organizaţiei britanice arată că dintre toate statele celor două Americi doar Statele Unite au executat condamnaţi.

Cea mai îngrijorătoare escaladă a condamnărilor şi execuţiilor a avut, conform Amnesty, în China, unde numărul execuţiilor depăşeşte suma tuturor aplicărilor pedepsei din lume, ridicându-se, anual, la câteva mii. Deşi susţine că numărul execuţiilor efective scade, China refuză accesul la date concrete în acest sens, păstrând o linişte totală. Totuşi, organizaţia sugerează că numărul execuţiilor se cifrează la câteva mii.

Tot la câteva mii se radica şi numărul condamnărilor la moarte pe parcursul întregului an, cifră difícil de estimat datorită lipsei de transparenţă a unor state ca Egiptul, China, Malaezia, Iran, Sudan, Tailanda sau Vietnam.

În ţări ca Iran, Sudan şi China, o parte a condamnărilor la moarte vizează oponenţii regimului, pedeapsa capitală fiind şi o metodă de control politic.

Morţi de tineri

O situaţie aparte, asupra căreia raportul Amnesty International atrage atenţia sunt execuţiile juvenile, ale căror victime erau minore la data producerii faptei pentru care au fost condamnate. Deşi această practică este ilegală din perspectiva legislaţiei internaţionale, cel puţin şapte minori au fost executaţi în 2009, toate execuţiile având loc în ţări ale Orientului Mijlociu - două în Arabia Saudită şi cinci în Iran. Alţi condamnaţi minori, din câteva state africane - ca Sudan, Nigeria şi Uganda -, aşteaptă aplicarea sentinţei.

Pentru a releva încălcarea legislaţiei internaţionale, dar şi al practicilor judiciare în ţările care au executat minori, Amnesty invocă exemplul Delarei Darabi, condamnată la moarte la vârsta de 17 ani de un tribunal iranian. După cinci ani, în care şi-a susţinut nevinovăţia epuizând căile de apel,  pe 1 mai 2009, Delara Darabi a fost executată prin spânzurare, în ciuda faptului că autorităţile iraniene dispuseseră amânarea cu două luni a execuţiei. Pe lângă ignorarea acestei decizii, autorităţile iraniene au îndeplinit sentinţa fără informarea prealabilă a apărătorilor acesteia, deşi legea obligă în acest sens.

Reverberaţiile internaţionale ale acestui caz au determinat ca Delara Darabi să fie simbolul raportului din acest an al Amnesty International, pe coperta acestuia aflându-se un desen din închisoare al Delarei.