Cât va durea criza globală? - Moise Naim, Washington

Comentariu FP. În ultimii 47 de ani, marile economii ale lumii au trecut prin 122 de crize – care nu au durat însă decât o zecime din acest timp. Economiştii consideră că economia americană va începe să crească din nou la sfârşitul acestui an, chiar dacă foarte încet.

Să începem cu veştile bune: luna trecută 345.000 de oameni au fost concediaţi în Statele Unite, crescând rata şomajului până la nivelul unui sfert de secol. Iar în luna mai preţurile materiilor prime (precum cel al petrolului, al bumbacului şi nichelului) au crescut cu 20%, un salt fără precedent.

Cum pot fi astea veşti bune? Motivul este că perioada de contractare economică globală s-a sfârşit, iar însănătoşirea economică, cel puţin în SUA, este în curs.

Crearea de locuri de muncă va dura, totuşi, mai mult. Şi în Asia furia taifunului economic  pare să se domolească. Dar criza a avut impact mai profund asupra economiilor europene, a căror însănătoşire va fi lentă şi dureroasă.

Profeţiile economiştilor

Câtă încredere putem avea în aceste preziceri? Ele reflectă aşteptările economiştilor – o categorie care nu este cunoscută pentru precizie.

Dar, deşi nu sunt buni la preziceri, tehnicile economiştilor de înţelegere ulterioară a unui eveniment şi de autopsie sunt mult mai bune. Din acest punct de vedere, poate cea mai bună cale de a înţelege această criză este să le examinăm pe cele anterioare.

Din 1960 până în 2007 cele mai mari 22 de economii ale lumii au suferit 122 de recesiuni – perioade de şase luni în care activitatea economică s-a diminuat. Potrivit lui Stijn Claessens şi M. Ayhan Kose, recesiunile nu sunt atât de frecvente pe cât par. În 47 de ani, aceste 22 de ţări s-au aflat în recesiune doar aproximativ 10% din timp.

Acesta este un lucru bun, deoarece costurile recesiunii sunt mari. Kenneth Rogoff şi Carmen Reinhart au calculat că după o criză financiară, preţurile caselor vor scădea în medie cu 35% şi va fi nevoie de şase ani să-şi revină. Valoarea acţiunilor la bursă a scăzut cu 56%, iar perioada de declin a durat trei sau patru ani.

Cel mai rău este cu şomajul: în medie creşte în cei cinci ani care urmează unei crize şi atinge 7%. Atunci când recesiunea este combinată cu colapsul financiar, economia se diminuează cu 9% şi este nevoie de doi ani pentru însănătoşire. O altă informaţie importantă este impactul asupra datoriei publice, care după o criză bancară creşte în medie cu 86%.

În mod destul de ciudat, această datorie nu este cauzată în primul rând de folosirea resurselor de stat pentru a salva bănci, dar numai o scădere a taxelor şi o uriaşă creştere a cheltuielilor publice pot face faţă recesiunii. În Spania, datoria publică a crescut cu 200% după criza din 1977; în Chile, cu 250% în 1980 şi în Finlanda, cu 300% în 1991.

Recesiune sănătoasă

Printre toate aceste statistici care îţi ridică părul în cap, este şi una destul de surprinzătoare: recesiunea este bună pentru sănătate.

Christopher Ruhm a descoperit că în SUA o creştere cu 1%  a ratei şomajului dintr-un stat este acompaniată de o reducere cu 0,5% a ratei mortalităţii în acelaşi stat. Asta se datorează faptului că şomerii americani au o dietă mai sănătoasă şi fac mai multe exerciţii fizice.

De asemenea, a observat că există o probabilitate mai redusă ca şomerii să moară în accidente rutiere. În orice caz, acestea sunt date cu un pronunţat specific american şi nu au nimic de-a face cu experienţa şomerilor din Europa sau India.

Iar acesta este un punct valid pentru toate felurile de analize economice: nu călătoresc bine. Ceea ce s-a întâmplat într-o ţară nu va fi neapărat repetat în alta şi ceea ce s-a întâmplat înainte nu trebuie să aibă loc din nou. Criza actuală se aseamănă cu cele anterioare.

Dar există şi diferenţe mari. Singurul lucru pe care-l ştim sigur este că atât crizele precedente, cât şi cea actuală au cauzat o enormă suferinţă omenească. Şi că ar fi putut fi prevenite.

Moisés Naím

Moisés Naím este redactorul-şef al revistei americane „Foreign Policy“ pe care a relansat-o în 2003, pentru a deveni una dintre cele mai citite şi premiate reviste de politică internaţională.

A fost ministru al Industriilor şi Comerţului în Venezuela şi director executiv al Băncii Mondiale.

Ultima sa carte, din 2006, este „Ilicit: How Smugglers, Traffickers and Copycats are Hijacking the Global Economy“, tradusă deja în 18 limbi.