Veşti bune din toată lumea

Veşti bune din toată lumea

Previziunile experţilor privind recesiunea nu s-au adeverit. Economiile SUA şi ale unor ţări europene cresc din nou. Veşti bune vin şi din Iran, unde regimul ayatollahilor este slăbit şi contestat, dar şi din Irak, unde a început retragerea trupelor americane.

A fost o vară bună pentru lume. E adevărat că în Congo şi în Darfur se comit în continuare atrocităţi, că războiul din Afganistan s-a intensificat, iar şomajul în Europa şi în Statele Unite continuă să crească. Dar în comparaţie cu ceea ce credeam că vom înfrunta cu doar câteva luni în urmă, lucrurile puteau fi mult mai rele.

Criza economică urma să ţină un deceniu; recesiunea globală ar fi trebuit să fie asemănătoare celei din anii 1930; sistemul financiar era  imposibil de reparat; iar economiile emergente ale Chinei, Braziliei şi Indiei ar fi fost puse la pământ odată cu Occidentul.

Predicţii infirmate

Dar asta nu s-a întâmplat. În timpul verii, economiile Statelor Unite şi ale ţărilor europene mai mari au început să înregistreze din nou o creştere. Iar impactul asupra Chinei, Indiei, Braziliei, Poloniei, Italiei, Canadei şi mai  multor state a fost mai puţin sever decât fusese prezis.

Mai mult, alte ţări mai puţin dezvoltate, precum Chile, Peru, Ghana, Indonezia şi Turcia, au fost capabile să-şi croiască drum printre dificultăţile economice mai bine decât au făcut-o în timpul precedentelor crize din anii 1980 şi 1990.

Economia globală rămâne slabă şi unii spun că ar putea reintra în criză. Pentru milioane de bărbaţi şi femei aflaţi în şomaj, să vorbeşti despre însănătoşire economică este, în cel mai bun caz, abstract şi, în cel mai rău caz, o glumă grosolană. Angajarea este totdeauna ultimul indicator care arată recuperarea economică.

În Spania, şomajul afectează o cincime din populaţie. Alte temeri, precum aceea că  statele îşi vor închide graniţele pentru importuri ca să îşi protejeze locurile de muncă sau cea legată de expulzarea lucrătorilor străini s-au dovedit la rândul lor nefondate.

Regimul iranian, pus la încercare

Au mai fost şi altfel de veşti bune vara aceasta. Mai întâi din Iran. Regimul ayatollahilor este mai puţin solid şi monolitic decât s-a crezut înainte. Nici măcar liderul suprem Ali Khamenei n-a reuşit să evite să fie absorbit de luptele de putere care au loc între diferitele facţiuni în cadrul regimului.

Vestea proastă este, desigur, că facţiunea controlată de Khamenei şi Mahmud Ahmadinejad încă deţine controlul şi profită de poziţia ei pentru a reprima opoziţia prin închisoare, tortură şi chiar moarte. Nici cei care nu cu mult timp în urmă făceau parte din elita politică şi religioasă n-au scăpat de pedeapsă pentru criticile lor. 

Dar nu ar trebui să minimalizăm faptul că este prima oară din 1979, când actuala forma de guvernământ iraniană a arătat semne atât de semnificative de contestare internă. Trebuie să ne reamintim, de asemenea, că cel mai important factor în acest proces de dezintegrare şi de prăbuşire a acestor regimuri totalitare este facţionalismul şi inevitabila luptă între grupurile rivale la vârful puterii.

Am putea avea ceva timp de aşteptat pentru ca această structură coruptă şi ineficientă care conduce ţara în prezent să fie înlocuită cu una care pune interesele iranienilor înaintea îmbogăţirii personale a guvernanţilor, dar din ceea ce am văzut vara aceasta putem să spunem că sfârşitul acestui guvern teribil este mai aproape decât am fi îndrăznit să sperăm înainte.

Alternanţă în Japonia

Au fost şi alte veşti bune. Procesul de retragere a trupelor americane din Irak, despre care mulţi experţi spuneau că nu se va întâmpla niciodată, a început. Partidul Liberal Democrat din Japonia, care a condus ţara din 1955, a pierdut, în sfârşit, puterea în alegerile de la sfârşitul lui august – din nou un eveniment despre care mulţi spuneau că nu va avea loc niciodată.

Din păcate, vara n-a adus doar veşti bune. Cunoaştem prea bine lunga listă de veşti proaste şi o discutăm în contradictoriu în fiecare zi. Ceea ce merită cu adevărat semnalat este că, în termeni relativi, vara lui 2009 a fost bună pentru lume, şi asta este o ştire în sine.

Economia globală rămâne slabă şi unii spun că ar putea reintra în criză.

 Moisés Naím
economist şi redactor-şef al revistei „Foreign Policy”

Moisés Naím

Moisés Naím este redactorul-şef al revistei americane „Foreign Policy“ pe care a relansat-o în 2003, pentru a deveni una dintre cele mai citite şi premiate reviste de politică internaţională.

A fost ministru al Industriilor şi Comerţului în Venezuela şi director executiv al Băncii Mondiale.

Ultima sa carte, din 2006, este „Ilicit: How Smugglers, Traffickers and Copycats are Hijacking the Global Economy“, tradusă deja în 18 limbi.