Uniunea Europei de Est - proiect rusesc de tip euroasiatic

Actualul conflict ruso-georgian poate fi vazut si prin prisma intentiilor Rusiei de a pune bazele unei "Uniuni a Europei de Est" - parte a noii strategii de politica externa a Moscovei. Care sunt

Actualul conflict ruso-georgian poate fi vazut si prin prisma intentiilor Rusiei de a pune bazele unei "Uniuni a Europei de Est" - parte a noii strategii de politica externa a Moscovei. Care sunt scopurile Rusiei prin acest proiect geopolitic? Ce ar inlesni o asemenea "uniune"?

Pentru Moscova devine tot mai evident faptul ca, în lipsa unui proiect geopolitic regional fezabil, ar putea sa minimizeze influenta sa în Europa.

Dupa Sinergia Marii Negre, dimensiunea pontica a politicii externe a UE, lansarea initiativei polono-suedeze privind Parteneriatul Estic este perceputa de establishment- ul rus drept o tentativa inedita de reducere a influentei geopolitice a Rusiei în statele ex-sovietice.

Spre deosebire de Politica Europeana de Vecinatate - agreata tacit de Rusia pentru contributia la crearea unui spatiu prosper si stabil inclusiv în proximitatea sa -, Sinergia Marii Negre si Parteneriatul Estic reprezinta nuclee de animozitate în raporturile ruso-comunitare, pentru ca abordeaza direct problemele Marii Negre (conflictele înghetate din CSI, conductele de livrare a hidrocarburilor etc.), care fac parte din agenda geopolitica a Kremlinului.

Totodata, aceste ini- tiative sunt capabile sa diminueze efectele pârghiilor - factorul energetic, economic, umanitar si separatismul - utilizate de Moscova pentru a distrage Europa de Est de la apropierea de NATO.

Locul Europei de Est în planurile Rusiei

De fapt, politica externa a Rusiei coincide din ce în mai mult cu principiile doctrinei euroasiatiste, care prevede crearea unei aliante Rusia-Eurasia în contrapondere la Blocul Nord-Atlantic.

În acest sistem de relatii internationale, Rusia- Eurasia poate deveni competitiva numai prin parteneriatul unei Europe puternice ca actor international.

De aceea, transformarea UE în pol independent de SUA si NATO este un obiectiv latent al politicii internationale a Moscovei. Anumite state europene, considerate de Moscova "sateliti" ai SUA în cadrul UE -, ca Polonia, Cehia sau tarile Baltice -, fac presiuni pentru remodelarea eventualei sfere de infl uenta geopolitica pe care UE ar trebui sa o aiba în Est.

Dar Sinergia Marii Negre si Parteneriatul Estic sunt tratate cu suspiciune de Moscova, care nu doreste antrenarea Europei de Est în procese ample de integrare europeana în detrimentul intereselor geopolitice rusesti.

Pentru ca Rusia nu se vede capabila sa creeze o ordine internationala multipolara fara a putea controla spatiul ex-sovietic, ceea ce nu se va putea produce daca Europa de Est va adera la UE, cu atât mai mult la NATO. Kremlinul fi ind constient si ca UE nu va invita statele Europei de Est fara ca acestea sa fi e convertite la NATO, ceea ce contravine radical planurilor euroasiatiste ruse.

Acest context extrem de "nefavorabil" pentru interesele rusesti inspira elitele politice moscovite sa creeze noi proiecte politice regionale, cu scopul pastrarii/maximizarii superioritat ii geopolitice a Rusiei asupra Europei de Est - printre care si "Uniunea Europei de Est".

Noua Conceptie a Politicii Externe a Federatiei Ruse, lansata pe 15 iulie, are CSI ca prioritate. Uniunea Europei de Est urmeaza, eventual, sa asigure restabilirea pozitiei geopolitice a Rusiei în CSI, dar si în relatia cu UE. Eventuala Uniune Europeana de Est ar putea reprezenta o asociere de state care sa creeze împreuna cu UE un spatiu economic si umanitar unic, dar care sa functioneze aparte.

Prin urmare, se intentioneaza realizarea obiectivului euroasiatic UE-Rusia-Eurasia. Totodata, introducerea Ucrainei, a Republicii Moldova si a Turciei în potentiala Uniune a Europei de Est demonstreaza ca în partidul "Rusia Unita" al prim-ministrului V. Putin persista ideea tergiversarii integrarii europene a Moldovei, Ucrainei si, în mod excep- tional, a Turciei.

Moscova vrea o UE fara SUA

Cu toate acestea, implementarea acestui proiect depinde de mai multi factori esentiali. Primul este rezultatul interventiei ruse în Georgia.

Eventualul faliment al negocierilor UE-Rusia privitoare la managementul postconfl ict din Georgia, dar si al procesului de solutionare a confl ictelor georgiene ar putea dinamiza revenirea integrala a zonei Caucazului în sfera rusa de infl uenta.

Alti factori: evolutia proceselor de integrare europeana în statele din Europa de Est si gradul de aprofundare a dialogului dintre acestea si Bruxelles plus efi cienta Parteneriatului Estic si calitatea participarii statelor Europei de Est în acest proiect.

Conteaza foarte mult coerenta orientarii externe a statelor est-europene, deci natura geopolitica a elitelor care vor succede la putere în aceste state.

Daca Partidul Regiunilor va conduce în Ucraina sau PCRM se mentine la putere în RM, atunci pot aparea obstacole în integrarea acestor tari în spatiul european, ceea ce va avantaja Rusia si eventuala Uniune a Europei de Est.

Daca formarea institutiilor si functionarea plenara a Uniunii Economice Euroasiatice vor trena, atunci Rusia ar putea încerca sa ataseze statele CSI la sfera sa de infl uenta prin intermediul eventualei Uniuni a Europei de Est.

Apoi, daca NATO va oferi totusi MAP-ul Ucrainei si/sau Georgiei, Rusia va intensifi ca ostilizarea relatiilor cu Occidentul pentru a forta retragerea acestuia din sfera sa de infl uenta. Aceasta va crea premise clare pentru initierea Uniunii Europei de Est drept contrapondere inedita integrarii europene, care favorizeaza in/ direct extinderea NATO.

Pe de alta parte, intrarea în vigoare, în cele din urma, a Tratatului de la Lisabona si consolidarea independentei Bruxelles- ului fata de Washington ar permite Moscovei sa blocheze extinderea NATO spre Est, în schimbul unor concesii favorabile UE, astfel încât ultima sa nu mai fi e prea influentata de SUA.

Se vor putea astfel stabili relatii de parteneriat strategic durabile între UE si Rusia, cu efect si asupra perspectivelor de integrare europeana a Europei de Est si/sau de avansare a Uniunii Economice Euroasiatice pâna la Uniunea Europei de Est.

Aici conteaza si partidul care va conduce la Casa Alba: mentinerea la putere a republicanilor poate tensiona relatiile SUA cu Rusia, ceea ce va afecta indirect si raporturile ruso-comunitare - caz în care va fi reala si lansarea Uniunii Europei de Est.

Proiecte divergente

■ Prin Parteneriatul Estic, UE tinde sa-si aprofundeze dialogul, bilateral sau multilateral, cu statele din Europa de Est, dincolo de Politica Europeana de Vecinatate. Scopul strategic este antrenarea Europei de Est (Ucraina, Republica Moldova, Georgia, Republica Azerbaidjan, Armenia, în condi- tii speciale Republica Belarus si doar tangen- tial Rusia) într-un proces de ajustare la standardele europene.

Polonia motiveaza acest parteneriat prin aceea ca, dupa încetarea "oboselii" extinderii, Europa de Est va deveni eligibila pentru aderarea la UE.

■ Echivalata cu fostele republici sovietice în cadrul Sinergiei Marii Negre, Rusia a devenit practic absenta în proiectul Parteneriatului Estic.

■ Moscova se teme de o detasare defi nitiva a Europei de Est de la proiectele integrationiste din CSI - în special Comunitatea Economica Euroasiatica.

■ Cum Uniunea Economica Euroasiatica evolueaza timid - uniunea vamala va fi constituita abia în 2010 -, Rusia este nevoita sa inventeze alte modalita- ti pentru mentinerea infl uentei în Europa de Est.

Pe lânga instrumentele de "soft power" utilizate pe larg în prezent (factorul energetic, economic), Rusia se arata interesata de valorifi carea la maximum a potentialului umanitar al CSI (exprimat în prezen- ta minoritatii ruse, a culturii si a limbii ruse în statele ex-sovietice). Primul proiect este Agentia Federala pentru CSI - o analogie a agent iei americane USAID.

Denis Cenusa este analist de relatii internationale din Republica Moldova.