Unde fug vesticii de criză

În timp ce Preşedinţia României acceptă resemnată plecarea medicilor şi a profesorilor într-un stat occidental mai bun, profesioniştii vestici calificaţi emigrează şi ei din cauza crizei economice. Dacă în anii ’50-’60 turcii sau grecii migrau spre Germania, criza economică îi determină acum şi pe germani să emigreze – în Polonia sau... Turcia.

Mitul instalatorului polonez care le ia pâinea nemţilor a fost depăşit. Cu creşterea sa economică de 1,7% în 2009, unică în UE, Polonia reuşeşte să rămână ţara cea mai puţin lovită de criză din Europa de Est. Nici măcar tragica dispariţie a unei bune părţi a elitelor responsabile pentru acest succes n-a reuşit să scoată Polonia de pe linia ascendentă.

Citeşte şi:
Peste 72.000 de români au plecat la muncă în străinătate, în primele şase luni din 2010

Peste 60% din românii plecaţi în Italia nu se mai întorc acasă

Mulţi români care s-au întors în ţară revin, dezamăgiţi, în Spania

Mii de est-germani trec acum graniţa în vestul Poloniei în căutarea unui salariu. Oficial, peste 2.500 de nemţi lucrează în call-center-uri, în construcţii şi în alte domenii primprejurul oraşului Szczecin, dar cifrele vehiculate neoficial sunt mult mai mari.

Un muncitor german calificat poate câştiga circa 1.000 de euro pe lună în Polonia - nu e mult, dar tot e mai bine decât nimic. La doar o aruncătură de băţ, în districtul german Uecker Randow, şomajul se ridică la 20%.

Turco-germanii revin „acasă"

Şi tinerii turco-germani educaţi părăsesc pământul unde s-au născut pentru a se întoarce în ţara de origine a părinţilor. Potrivit unui studiu al Institutului Futureorg din Dortmund, 38% din tinerii turci cu diplomă universitară vor să se întoarcă în Turcia. O jumătate din cei care vor să plece spun că nu „se simt acasă în Germania", unde ar fi trataţi ca străini. Numărul celor care au plecat în 2008 este în jur de 5.000 de oameni.

Pe lângă sentimentul de neapartenenţă, un alt motiv care îi determină pe tinerii de origine turcă să părăsească Germania este discriminarea pe piaţa muncii. Potrivit unui studiu realizat de Universitatea din Konstanz, purtătorii de nume turceşti au cu 14% mai puţine şanse de a fi chemaţi la un interviu pentru obţinerea unui job. În schimb, Turcia, care cunoaşte de câţiva ani un continuu boom economic, oferă oportunităţi tentante de angajare şi este interesată să absoarbă o forţă de muncă înalt calificată, care vorbeşte mai multe limbi.

„Absolvenţii de managementul afacerilor şi de inginerie, bilingvi şi cu o etică a muncii nemţească, sunt profilul preferat pentru angajatorii turci", scrie revista „Der Spiegel". Germania pierde astfel nu doar nişte profesionişti în educaţia cărora a investit, dar şi indivizi care ar putea contribui decisiv la integrarea cu succes a etniei, arată Astrid Ziebarth într-o analiză pentru German Marshall Fund.

Refluxul grec şi irlandez

De aşteptat, statele cel mai puternic lovite de criză înregistrează un exod al tinerilor calificaţi. Mulţi dintre tinerii greci care se întorseseră în ţară după terminarea studiilor în străinătate şi-au pierdut locul de muncă şi iau în calcul să plece din nou.

Dacă în perioada de boom economic, Irlanda se putea lăuda că noile industrii îi ţin pe localnici acasă şi atrag irlandezi din diasporă dispuşi să lucreze în domeniul construcţiilor şi al serviciilor financiare, cei nemulţumiţi de reducerile bugetare stau acum la cozi pentru a emigra.

Portughezi ai fostei colonii africane

Cu un şomaj în jur de 10% acasă, zeci de mii de portughezi îşi caută acum norocul în... Angola, fosta colonie portugheză din sudul Africii. Graţie preţului mare al petrolului, doar în ultimii cinci ani economia Angolei a crescut cu 16% pe an - faţă de cea portugheză, care a înregistrat o creştere de numai 1,1% în acelaşi interval de timp.

Boom-ul angolez asigură mai multe oportunităţi de promovare profesională, pentru că există o lipsă acută de forţă de muncă calificată în inginerie, telecomunicaţii, retail şi în domeniul bancar.

Aproximativ 25.000 de portughezi au imigrat deja acolo în ultimii trei ani. Mulţi dintre noii emigranţi portughezi deţin mici afaceri, sunt manageri sau muncitori calificaţi: zidari, electricieni şi şefi de şantier. Deşi marcate de traumele perioadei coloniale şi ale luptei pentru independenţă, legăturile lingvistice, istorice şi culturale îi ajută pe portughezi să se integreze mai uşor.