Ucraina: alegerile trec, oligarhii rămân

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Indiferent cine va câştiga turul doi al alegerilor prezidenţiale, Ucraina modernă rămâne similară Rusiei lui Boris Elţîn, unde personajele principale au fost oligarhii. Afacerile ucrainene nu sunt separate de politică, Parlamentul este axat mai mult ca înainte pe interesele marilor afaceri şi toţi politicienii au în spate industrii întregi.

Pentru toate ţările care au fost cândva în tabăra Uniunii Sovietice, scăparea de trecutul sovietic a fost la fel de dureroasă ca şi pentru Ucraina. Pe de-o parte, Ucraina a trecut peste acestă perioadă aproape la fel ca şi alte foste republici sovietice, pe de altă parte iese în evidenţă. Dar fără să putem spune că soarta noastră a fost mai norocoasă.

Cu primul val de libertate, mii de întreprinderi industriale ucrainene au rămas fără proprietar - ceea ce a creat oligarhia. Creşterea simultană a statului şi a afacerilor a început exact în ziua când, în Pădurea Bialowieza, a fost anunţată retragerea Ucrainei din URSS.

Sistemul oligarhic este încă în vigoare, iar Ucraina va avea nevoie de mult timp pentru a separa autorităţile politice de afaceri. Din păcate, acest lucru încă nu este scopul liderilor politici. Majoritatea politicienilor ucraineni provin din sistemul sovietic, şi nu au nicio grabă să separe afacerile de guvern, şi vice-versa. Primul care a încercat să schimbe acest sistem a fost preşedintele Viktor Iuşcenko.

După Revoluţia Portocalie, a anunţat că afacerile vor fi separate de politică. Următorii cinci ani au demonstrat că nimeni n-a avut de gând să urmeze această cale. Oligarhia a fost mult mai puternică decât gigantica parte a societaţii care în 2004 a protestat în Piaţa Independenţei din Kiev împotriva alegerilor fraudate.

Pentru a te convinge de acest lucru este suficient să urmăreşti cum lucrează Parlamentul ucrainean. Legislativul este gestionat, de fapt, de mai multe persoane cu afaceri mari. În Rada Supremă s-au reunit interesele preşedintelui Iuşcenko, susţinut de lobby-ul industrial, cu interesele aşa-numitului lider al opoziţiei, Viktor Ianukovici, susţinut de cel mai bogat om în Ucraina, Rinat Ahmetov, şi cu interesele şefei Guvernului, Iulia Timoşenko, în spatele căreia se află alţi mari industriaşi.

După ultimele alegeri parlamentare din Ucraina, care au avut loc doar pe listele partidelor - sistem care a început să funcţioneze în 2004 -, alegătorii nu au mai putut să influenţeze deciziile pe care le ia Parlamentul. Dacă înainte Rada Supremă mai adopta uneori şi legi de interes public, acum Parlamentul este axat pe interesele marilor afaceri chiar mai mult decât înainte.

După asemănarea Rusiei

În acest sens, Ucraina modernă este foarte similară cu Rusia din vremea lui Boris Elţîn, când personajele principale au fost oligarhii. În ultimii 20 de ani a existat şi o perioadă în care Ucraina avea sistemul pe care îl are acum Rusia - un preşedinte puternic, care ţine în mână toate afacerile mari. Exact aşa a condus Leonid Kucima. În acele vremuri, Ucraina avea ceva similar cu Republica Moldova şi Belarus, un sistem semi-comunist şi semi-totalitar.

Ucraina s-a recuperat repede după criza din 1998, când aproape că a fost declarat falimentul statului. Din anul 2000, economia creşte anual cu 10-12%. Au crescut puternic şi exporturile. Dar autorităţile au jucat tot jocul lor.

După reforma constituţională din 2004 a fost limitată puterea preşedintelui şi a fost mărit rolul Parlamentului şi al Guvernului.

Eşecul tuturor ramurilor administraţiei de a se pune de acord menţine însă Ucraina în haos politic. Este greu de spus care va fi rezultatul exact al confruntării preşedintelui, prim-ministrului şi opoziţiei, dar rezultatul general poate fi prevăzut.

Ianukovici este cel mai evident reprezentant al sistemului sovietic. A fost prim-ministru de două ori şi a condus ţara, cu fermitate, spre consolidarea oligarhiei. Timoşenko, oricât de paradoxal poate părea, este în adâncul sufletului comunistă - în 2005 a demonstrat cât de uşor poate re-naţionaliza.

De aceea chiar şi ucrainenii sunt miraţi de faptul că Ucraina a fost recunoscută în lume ca o economie de piaţă. Uimitor, dar anul trecut ţara a devenit membră cu drepturi depline a Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

Andrei Cernikov conduce publicaţia ucraineană TOP 300, editată de Adevărul Holding.

Fără cale de întoarcere

Până de curând, Ucraina se afla la jumătatea drumului către Uniunea Europeană şi dăduse mâna cu Alianţa Nord-Atlantică. Cu toate acestea, cele două organizaţii nu se grăbesc să o primească în rândurile sale. Motivele: business-ul conduce guvernul, guvernul este încrucişat cu business-ul, sistemul judiciar este plin de corupţie, iar Constituţia nu permite politicienilor să ajungă la compromisuri.

Din păcate, Ucraina nu a putut urma calea Poloniei, după care se ghidează. Dar cei 20 de ani care au trecut de la încheierea epocii sovietice au dat rod. Ucraina se depărtează încet-încet de trecutul ei sovietic. Conştiinţa naţională a ucrainenilor a sporit de câteva ori. Doar aceste fapte şi sunt suficiente pentru a fi siguri că ţara nu are drum înapoi.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite