Ce interese majore are România în UE ?

Memo FP. Alegerile europene sunt cel mai bun moment să reflectăm la faptul că aderarea nu a fost decât un început. Ce proiecte poate avea România în Uniunea Europeană? Întrucât acestea trebuie să-i servească interesele, ce interese majore ale România în UE? La chestionarul FP România au răspuns profesori universitari de ştiinţe politice, analişti de relaţii internaţionale şi experţi în domenii conexe.

Zoe Petre: Asigurarea securităţii la graniţa de est; asigurarea unei politici energetice comune şi favorabile intereselor Romniei; continuarea politicilor de susţinere a agriculturii, de care noile state membre să poată beneficia cel puţin 10 ani; un echilbru rezonabil între UE si NATO în materie de PESC.

Pentru toate acestea, şi în genere pentru a asigura României o poziţie favorabilă în UE, e nevoie de un sistem coerent şi diversificat de comunicare şi alianţe cu alte state membre şi reprezentanţii acestora.

Bogdan Iancu: Interesul principal al României în UE este reformarea României.

Iulian Chifu: Poziţionare conformă cu dimensiunile şi numărul populaţiei în funcţiile din cadrul UE. Promovarea intereselor pe dimensiune energetică - proiectul Nabucco şi culoarul energetic sudic, în general. Poziţie comună faţă de Federaţia Rusă, inclusiv la nivelul negocierii preţului comun la gaze (pentru a nu altera piaţa, prin produse energetice furnizate preferenţial, la preţuri politice, pentru unii dintre competitori).

Aplicarea politicii de concurenţă şi ridicarea tuturor limitărilor protecţioniste, inclusiv în ceea ce priveşte forţa de muncă şi recunoaşterea diplomelor pentru cetăţenii români.

Intrarea în Spaţiul Schengen la data propusă. Primirea în zona Euro fără restricţiile instituţionale aplicate noilor state membre sau amânarea intrării în zona Euro pentru o nouă perioadă de creştere stabilă, după încheierea perioadei de criză.

Călin Georgescu: Toate interesele majore ale României sunt legate, într-un fel sau altul, de apartenenţa la Uniunea Europeană. Până acum nu am prea reuşit să facem două lucruri: (a) să ne articulăm în mod clar interesele şi (b) să depăşim postura de candidat şi să ne comportăm ca stat membru, cu îndatoriri, dar şi cu drepturi depline.

Ruxandra Ivan: Conceptul de „interes național” a fost adesea criticat în literatura științifică a Relațiilor Internaționale din cauza imposibilității de a-i da o definiție generală sau de a-i preciza conținutul altfel decât în mod subiectiv. Interesul național nu este ceva care se află undeva acolo și trebuie descoperit și promovat, ci se construiește prin agregarea intereselor particulare ale membrilor unei societăți.

În mod ideal, interesele României în Uniunea Europeană nu ar trebui să fie stabilite nici de mediul academic, nici de vârful clasei politice, ci de cetăţenii acestei ţări. În acest context, nu putem să nu remarcăm lipsa unei dezbateri publice serioase pe această temă în România, care ar contribui la cristalizarea unor direcţii de acţiune care să ghideze politica guvernului în Consiliul de Miniștri. Aceste direcții strategice, stabilite prin consultarea cetățenilor, ar trebui să aibă o anumită continuitate chiar și în condițiile alternanțelor la guvernare.

Există, desigur, câteva teme care par să aibă o pondere deosebită pentru țara noastră în ultimii ani: coridoarele energetice care leagă Rusia și Asia Centrală de Europa, politica de vecinătate și Parteneriatul Estic – la care România ar putea avea o contribuție importantă, dar și temele legate de repartizarea subsidiilor agricole și a fondurilor de dezvoltare regională.

Alina Inayeh: Reducerea decalajului economic faţă de celelate ţări membre ale Uniunii şi valorificarea poziţiei geostrategice - la frontiera Europei, în regiunea de importanţă strategică a Mării Negre şi în vecinătatea Rusiei.

Monica Oehler-Şincai: Voi aborda trei interese majore ale României, ca membră a UE:

1.1. UE este construită pe un set de valori comune tuturor statelor membre (libertate, democraţie, egalitate, solidaritate, respectarea drepturilor omului etc.). Totodată, Uniunea funcţionează pe baza unor mecanisme de piaţă şi principii bine conturate la nivel comunitar (spre exemplu: libera circulaţie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor şi a persoanelor).
Odată cu aderarea la UE, România a preluat de jure aceste valori, mecanisme şi principii, prin adoptarea acquis-ului comunitar. Totuşi, de facto, acestea sunt preluate doar pe măsură ce mentalitatea se schimbă, iar schimbarea mentalităţii este un proces de durată. După cum indica şi Douglass North – unul din fondatorii neoinstituţionalismului –, eşecurile din plan economic înregistrate în state membre ale UE (NSM), printre care şi România, se datorează tensiunilor dintre noile reguli formale şi vechile reguli informale.

Aşadar, adoptarea acquis-ului comunitar reprezintă condiţia necesară, dar nu şi suficientă pentru reformele structurale din România. Dezvoltarea infrastructurii, a industriei şi a agriculturii, protecţia socială, consolidarea clasei de mijloc din România sunt în principal rezultate ale voinţei politice interne şi în subsidiar efecte ale deciziilor de la Bruxelles, Strasbourg şi Luxemburg. Din păcate, „forma fără fond” există şi astăzi, după mai bine de 150 de ani de la manifestarea şi „atestarea ei documentară”.

1.2. Ca stat membru al UE, România are unul dintre cele mai reduse niveluri ale PIB-ului pe locuitor şi ale productivităţii muncii şi o pondere redusă în PIB a cheltuielilor pentru protecţia socială.   În prezent, România beneficiază de prevederile politicii comunitare de coeziune, având drept obiectiv major reducerea disparităţilor economice dintre statele membre. În cadrul obiectivelor de convergenţă şi cooperare teritorială europeană, România are dreptul să acceseze circa 6% din bugetul de 347 miliarde euro prevăzut pentru perioada 2007-2013 (deci aproximativ 20 miliarde euro), prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune. Capacitatea României de a absorbi aceste fonduri depinde, însă, tot de calitatea guvernării / guvernanţei.

1.3. Adoptare monedei euro în 2014-2015 este un alt obiectiv major de politică economică, aceasta implicând o convergenţă atât nominală, cât şi reală cu ţările din Zona Euro.  Îndeplinirea criteriilor de convergenţă nominale (stabilitatea preţurilor şi a cursului, rate ale dobânzii apropiate de cele ale ţărilor din zona euro, deficit bugetar şi stoc al datoriei publice moderate) trebuie să se realizeze în paralel cu implementarea reformelor structurare (convergenţa reală). Principalele două avantaje ale adoptării euro constau în eliminarea riscului valutar şi reducerea costurilor (de tranzacţionare, administrative, ale capitalului), ceea ce subliniază necesitatea adoptării monedei unice.

•    Dr. Zoe Petre predă istoria la Universitatea Bucureşti.
•    Iulian Chifu conduce Centrul pentru Prevenirea Conflictelor din Bucureşti.
•    Bogdan Iancu este jurist, lector dr. la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti.
•    Dr. Călin Georgescu este Director Executiv al Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă.
•    Ruxandra Ivan este lector dr. la Facultatea de Științe Politice a Universităţii din București.
•    Alina Inayeh conduce George Marshall Fund România.
•    Dr. Iulia Monica Oehler-Şincai este cercetătoare în cadrul Institutului de Economie Mondială al Academiei Române.