Turkmenistanul ameninţă balanţa caspică

Turkmenistanul ameninţă balanţa caspică

Comentariu. Intenţiile Aşgabatului de a da în judecată Baku şi de a-şi construi o bază militară la Marea Caspică pun în pericol Nabucco. Aceste planuri, care au şocat Azerbaidjanul şi au trimis Europei un semnal îngrijorător, pregătesc terenul pentru o cursă a înarmărilor în regiune.

În această situaţie, cadrul general de securitate din bazinul Caspic, probabil, se va înrăutăţi şi nimeni nu va ieşi câştigător. Turkmenistanul încearcă să-şi întărească poziţia de negociere, şi totuşi, asemenea semnale nu fac decât să alieneze oficial Azerbaidjanul şi să prejudicieze perspectiva unor proiecte energetice şi comerciale regionale.

Conflictele caspice pentru resurse

Situaţia securităţii din zona caspică nu a fost niciodată calmă. Statutul legal disputat al Mării Caspice, care rezultă din lipsa de progres în negocierile dintre statele care au litoral, cât şi exerciţiile militare ale puterilor regionale fac din bazinul caspic una dintre regiunile cele mai volatile şi nesigure din spaţiul postsovietic.

Traficul  de persoane şi alte forme de activitate criminală se adaugă problemelor de securitate din regiune. Deşi conflictele la scară largă şi războaiele au fost evitate după prăbuşirea Uniunii Sovietice, manifestări sporadice de forţă au avut loc. De exemplu, o navă de război iraniană a forţat două vase petroliere azere să părăsească apele disputate de ambele părţi, în vara lui 2001.
Mai recent, s-au spus multe despre potenţialul Mării Caspice de a se transforma într-o „mare de cooperare“.

Competiţia acerbă pentru resursele energetice ale acestei mări părea să se liniştească deoarece majoritatea câmpurilor bogate în petrol şi gaz au fost explorate. Analiştii occidentali şi politicienii locali au început să vorbească despre comerţul între statele caspice şi despre transformarea Mării Caspice într-un centru pentru comerţul eurasiatic. Demararea construcţiei căii ferate Baku-Kars-Akhalkalaki, care ar conecta reţeaua europeană cu cea asiatică, şi creşterea spectaculoasă a comerţului între Azerbaidjan şi Kazahstan au fost citate ca exemple ale acestei viziuni şi ale realizării ideii de „cale modernă a mătăsii”.

Războiul rece Baku-Aşgabat

Până acum, „războiul rece“ dintre Baku şi Aşgabat a dus la o deteriorare completă a relaţiilor bilaterale. Turkmenistanul şi-a închis ambasada din Baku. Şi totuşi, noul preşedinte turkmen Gurbangulî Berdîmuhamedov a adus o nouă dinamică în relaţia dintre cei doi vecini şi a redeschis ambasada. Ba mai mult, a fost la Baku, unde a stabilit legături economice interguvernamentale.

Deşi toţi analiştii credeau că cele două guverne sunt pe calea cea bună pentru a-şi rezolva toate disputele nesoluţionate, preşedintele turkmen a exprimat recent intenţia guvernului său de a aduce Azerbaidjanul în faţa unei Curţi Internaţionale de Arbitraj în legătură cu litigiul câmpului petrolifer Serdar/Kiapaz.

Nabucco,  în  pericol

Perspectivele conductei Nabucco ar putea fi şi ele afectate şi mai mult dacă Turkmenistanul va decide să se concentreze pe disputele legale. Gazoductul susţinut de UE şi de SUA prinde treptat formă şi devine principalul punct focal al proiectelor regionale de securitate energetică.

Totuşi, fără rezervele de gaz turkmen, şansele pentru construirea conductei vor fi reduse. Soarta Nabucco depinde în mare parte de construirea unui gazoduct care să conecteze câmpurile gazifere ale Turkmenistanului cu Azerbaidjanul. Şi totuşi, având în vedere aceste evoluţii, cooperarea bilaterală în privinţa acestei conducte este improbabilă. Este şi mai surprinzător faptul că Aşgabatul a optat pentru confruntare, dată fiind dependenţa sa de exporturile de gaze ruseşti şi intenţia sa exprimată de a participa la proiectul Nabucco.  

Este posibil ca Turkmenistanul să-şi întărească şi mai mult poziţia pe termen scurt pentru a-şi maximiza câştigurile la masa negocierilor în privinţa exporturilor de gaze către Europa. De asemenea, este posibil ca Turkmenistanul să îndrepte de fapt aceste mişcări împotriva Rusiei, nu a Azerbaidjanului. Dar, dacă politicile turkmene continuă astfel, este posibil ca autorităţile de la Baku  să ia contramăsuri. Nimeni nu va câştiga însă dintr-o deteriorare a securităţii în regiune. Adaptare după „Central Asia-Caucasus Analyst“