Un TVA european pentru America

În mediile intelectuale şi financiare americane se gândesc noi soluţii pentru ca bugetul federal să poată susţine reformele administraţiei Obama, iar distribuţia efortului bugetar să se facă într-un mod mai echitabil.

Stoparea dezechilibrelor şi impunerea unui sistem social mai just par a fi obiective esenţiale de politică internă ale administraţiei Obama. Recesiunea economică, cheltuielile militare importante pe care SUA a fost obligată să le susţină pe parcursul întregului deceniu, efortul de salvare a giganţilor din domeniul bancar şi industria constructoare de maşini şi, nu în ultimul rând, încercarea de reformare a sistemului medical american, au presat din ce în ce mai puternic bugetul federal.

De aici, o serie de iniţiative care îşi propun o regândire a sistemului fiscal, care urmează să devină, mai puţin american, europenizându-se. Grija pentru echitate şi bunăstare a Europei continentale a inspirat o serie de figuri proeminente ale spaţiului public american să ceară o regândire a premiselor tradiţionaliste ce stau la baza fiscalităţii federale.

Unul dintre cei mai vocali avocaţi ai unei fiscalităţi progresive este miliardarul şi filantropul American Warren Buffet, a cărui operă de caritate se cifrează la zeci de miliarde de dolari pe an. În toamna lui 2009, Buffet a avut o întrevedere la Washington cu o serie de senatori ai Partidului Democrat pe tema creşterii taxelor pentru cetăţenii extrem de bogaţi, argumentând că procentual plăteşte mai puţine taxe decât secretara sa. Tot Buffet, cu câţiva ani în urmă, a militat, împreună cu William Gates Sr, tatăl fondatorului Microsoft, pentru menţinerea unui impozit pe avere, ce urma să fie abrogat de o majoritate republicană.

William Gates Sr. a demarat, în statul Washington, în luna aprilie, o campanie în favoarea impunerii unui impozit progresiv pe venit, sub a cărui incidenţă să intre cetăţenii cu venituri de peste 200.000 de dolari pe an. Câştigurile suplimentare generate de această taxă ar fi de un miliard de dolari, ce pot fi direcţionaţi spre educaţie sau sistemul medical.

Iniţiativele de acest tip nu sunt apanajul a câteva persoane ci, din contră, beneficiază de susţinerea unui grup important de personalităţi bogate din lumea business-ului american. În declaraţii private sau conferinţe de presă aceştia au condamnat, nu o dată, “taxele absurd de mici” (Eric Schoenberg), cerând altor cetăţeni bogaţi să “transmită un mesaj preşedintelui Obama, că e timpul ca scutirile de taxe şi avantajele fiscale de care beneficiază cetăţenii cu venituri peste medie să înceteze” (Mike Lapham).

Pe lângă impozitarea progresivă, un alt palier de discuţie este adoptarea unui nou impozit pe consum – taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.). Susţinătorii ei argumentează că T.V.A.-ul ar constitui o metodă mai eficientă de creştere a veniturilor, prin comparaţie cu taxa aflată în vigoare. Conform studiilor, un T.V.A. de 10 procente ar creşte veniturile cu 500 miliarde de dolari până în 2012.

Pentru a o face mai atractivă politic, o parte a acestor venituri suplimentare pot constitui un fond de credite cu dobândă scăzută pentru cetăţenii cu venituri mici, un alt procent poate fi alocat în vederea micşorării unor taxe asupra corporaţiilor, fapt ce le va face pe acestea mai competitive pe plan internaţional,  şi, în final, un alt procent ar putea suplini eliminarea unor taxe impuse clasei mijlocii, ce ar simplifica existenţa multor cetăţeni.

Avantajul concret al acestei taxe este că surplusul financiar poate duce la abrogarea altor taxe şi nu la creşterea cheltuielilor.

În cazul în care aceste modificări structurale ar fi luate în considerare de autorităţile americane, ar contribui la alterarea actualului sistem fiscal american, oferindu-i acestuia mai multă supleţe dar şi mai multă echitate. Rămâne de văzut dacă în programul progresist al administraţiei Obama există si un subpunct ce face referire la taxe şi impozite.