Sunteţi pregătiţi pentru lumea care va urma?

Dezbatere FP România. Un istoric şi un scriitor au analizat, la Sibiu, câteva dintre mutaţiile de gândire şi acţiune zărite de ediţia nr. 10 a revistei Foreign Policy România în umbra crizei economice globale. Studenţii sibieni au putut afla, pe 20 mai, de la Ovidiu Nahoi, Adrian Cioroianu şi Caius Dobrescu cât de dramatice sunt „marile schimbări care vor urma”.

Deja o tradiţie, fiecare nouă ediţie FP România se lansează într-o universitate din ţară. Ediţiile anterioare au purtat redacţia şi invitaţii săi din Constanţa la Timişoara, Cluj sau Suceava – plus Costineşti! Pentru lansarea ediţiei curente a fost aleasă capitala culturală europeană a României.

La dezbaterea publică organizată împreună cu Universitatea „Lucian Blaga”, Ovidiu Nahoi, redactorul-şef al revistei, a introdus în discuţie câteva dintre prognozele dosarului „Marea schimbare care va urma”, iar invitaţii săi, istoricul Adrian Cioroianu şi scriitorul Caius Dobrescu, au asigurat spectacolul de idei – cu trimiteri la cultura clasică şi la autori SF, la istoria medievală şi la cea recentă, la diplomaţie ori studenţie.

Referinţele întrebării „Sunteţi gata pentru noua lume?”, la care au fost invitaţi să răspundă şi cei din sală, au fost: educaţia personalizată, libertăţile civile asediate de tehnologii sau corporaţii, importanţa crescândă a oraşelor-stat ori conflictele pentru „aurul” din apă. În pofida radicalităţii subiectelor, discuţiile n-au avut nimic apocaliptic. Fiecare vorbitor a avut două opţiuni: acest viitor - nu doar foarte posibil, dar aflat deja la debut - vă face să speraţi sau să disperaţi?

Singurătatea internetului?

Aflându-ne într-o universitate, s-a citat articolul „Educaţie personalizată”: „Pentru prima dată este posibilă individualizarea educaţiei - a preda fiecărei persoane ceea ce doreşte şi are nevoie să ştie, după metodele care îi sunt cele mai confortabile şi mai eficiente, producând o explozie calitativă în eficienţa educaţiei.”

Privind dispunerea atomizată a audienţei, Adrian Cioroianu a sesizat întâi singurătatea, tot mai prezentă în cultura noastră iudeo-creştină, acum şi tehnologizată. Istoricul a pus „apogeul singurătăţii” noastre în raport cu capacitatea altor civilizaţii contemporane, de la lumea musulmană la cea chineză, „de a aglutina” – care „le face mai capabile în ceea numim dezbatere ori conflict”.

Iar comunicarea ubicuuă, garantată de Internet, nu realizează decât o transmitere a informaţiei, nu şi a cunoaşterii – aceasta rămâne apanajul interacţinii din şcoală. Spre finalul dezbaterii, senatorul va reveni la acest subiect, menţionând că ne-am grăbit să luăm „din ceea ce ne-am imaginat a fi educaţia occidentală” întâi defectele. Reuşita educaţiei nu depinde atât de calitatea manualului (alternativ, opţional şamd), cât de a celui care modelează.

Cu referire la întreg dosarul de copertă al ediţiei, Caius Dobrescu a încercat să fie mai reţinut: „mi-e frică de frică, de milenarism... de efervescenţă şi chiar de entuziasm”. În tradiţia clasică entuziasmul ar conota ameninţarea, în timp ce modernitatea accelerează capacitatea profeţiei de a se autoîndeplini, inclusiv a sentimentului catastrofic. E drept, panica poate sta şi în spatele unor reacţii pozitive. Iar Internetul, da, lucrează asupra condiţiei umane – dar, citând un studiu al româno-americanului Sorin Adam Matei, alt vechi contributor al revistei, „oamenii cei mai activi pe net nu sunt neapărat însinguraţii”.

Cât despre starea educaţiei, universitarul va estima că „valoarea sistemului stă în nivelul rezultatelor medii”. Chit că va semnala şi tare consecutive: profesorul supraîncarcat de sarcini nu mai are timp să dezvolte capacitatea argumentativă şi spiritul critic al fiecărui elev. Tehnologia poate fi o parte a soluţiei, dar şi a problemei.

Cipuri umblătoare

Alt calup al dezbaterii a fost distopia unei lumi hiper-supravegheate, unde fiecare copil primeşte de la ursitoare un cip care îi va călăuzi umorile în viaţă.Ovidiu Nahoi: cât timp supravegherea era în ograda serviciilor de informaţii, statul democratic se descurca. Dacă instrumentarul de supraveghere se democratizează, ce mai rămâne din drepturile cu care am crezut că ne-am născut? - le mai poate garanta statul?

Caius Dobrescu: ai exact drepturile asigurate de societatea în care trăieşti – de unde nevoia de a ne îngriji împreună de sănătatea ţesutului social.

Adrian Cioroianu: sinele e singurul capabil să ne apere, dar nu toţi avem necesara capacitate de discernământ. Istoricul a folosit aici metafora spamului informaţional: „După 20 de ani în care societatea voia să facă binele cu forţa, resping să primesc mesaje de la expeditori necunoscuţi”. Neosclavagism – în care stăpânii sunt lorzi ai războiului ori executivi corporatişti fără chip – va fi atunci când unii vor primi mai puţine mesaje reale decât spam. Oricum, nu distopic, ci real, „numărul inovatorilor e mai mic decât al celor care îşi acceptă destinul”. Ce e de făcut? O renaştere a culturii clasice în sânul celei moderne?

Cetăţi globalizate

Cum, lumea nu va mai fi a statelor, ci a oraşelor care stabilesc alianţe globale? Desigur, dacă e vorba de megalopolisurile cu câte 20 milioane de locuitori din China, India ori Mexic – în timp ce o seamă de state naţionale europene au în jur de patru milioane.

Sunt două istorii, două tipuri de civilizaţii. „Istoria Europei nu s-a scris însă doar în biblioteca unei mănăstiri-universitate – în nopţile în care un copist il transcria pe Aristotel -, ci şi de către cărturarii care circulau între lăcaşurile spirituale medievale cu cărţile în desagă” (A. Cioroianu, acum optimist).

Într-o astfel de lume, brandul unui oraş va conta tot mai mult – „iată-ne, într-un oraş german” (O. Nahoi, programatic provocator). De fapt, în toate cele şapte cetăţi din Siebenburger „trăim în cochilia altcuiva”; „o situaţie incomodă, care te provoacă să faci şi a ta această tradiţie”, fără discursurile mincinoase sau imorale „care ar numi-o a noastră” (C. Dobrescu, mereu echilibrat).

O concluzie a divagaţiilor a fost că totul ne priveşte. Avem nevoie la televiziune şi de dezbateri despre litoralul nordic al Mării Negre. Aşa cum trebuie să socotim administraţia responsabilă şi de starea unei ştiinţe, iată, în continuă legătură cu viaţa.


Întrebarea sălii

Spre finalul dezbaterii, un profesor american din sală a dorit să afle părerea opinenţilor despre importanţa relaţiei cu SUA „in Romania’s foreign policy”.

Fostul ministru de Externe, Adrian Cioroianu, consideră că, dincolo de parteneriatul bilateral, importante sunt şi consecinţele relaţiei Americii cu alţi parteneri – vezi resetarea relaţiei SUA-Rusia sau binomul G2.

De pe poziţii academice, Caius Dobrescu a semnalat greşeala pe care o fac SUA neglijând relaţia culturală cu România: experienţa noastră „nord-coreeană” ar putea contraargumenta antiamericanismul elitelor din Grecia sau Coreea de Sud.

Dezbateri şi online

Ediţia curentă a revistei conţine multe alte subiecte revelatorii, pe care cititorii sunt invitaţi să le dezbată cu sine şi împreună cu alţi cititori în secţiunea FP România de pe http://www.adevarul.ro/categorii-principale/adevarul-international/foreign-policy.html.