FP: Statele prăbuşite

Noua ediţie a FP România publică Indexul statelor eşuate pentru 2010. În fruntea listei stagneză ţări precum Somalia, Yemen, dar şi Irak şi Afganistan. Pe lângă acestea, chiar şi state europene, precum România, se confruntă cu probleme tipice eşuatelor: exodul creierelor sclipitoare, servicii proaste şi declin economic.

Indexul acestui an foloseşte 90.000 de surse publice pentru a analiza 177 de ţări şi a le nota după 12 criterii ale decăderii statale - de la fluxurile de refugiaţi până la implozia economică, de la încălcarea drepturilor omului până la probleme de securitate. Africa şi-a adjudecat şapte din primele 10 poziţii şi aproape jumătate dintre cele mai slabe 60 de state. Asia are 30% din primele 60, iar Orientul Mijlociu are puţin peste o zecime.

Generaţia „oriunde în străinătate e mai bine"

Fiecare stat slab este afectat de un set unic de probleme. Somalia de exemplu are cel mai prost scor(10) la criteriul refugiaţi. Aproape un sfert din populaţia ţării africane, circa 2 milioane de oameni, a fost alungată de conflicte în ultimii ani. O altă caracteristică a statului eşuat la care Somalia obţine cel mai mare punctaj negativ, la fel ca Afganistanul, este guvernul nelegitim.

Organizaţiile islamiste şi clanurile somaleze se luptă pentru control în întreaga ţară, iar turbulenţele interne fac ca guvernul sprijinit de Occident să fie spectaculos de instabil. În fapt acesta controlează, împreună cu forţele de pace ale Uniunii Africane doar câteva blocuri şi zone din Mogadishu. În celelalte părţi, controlul îl au miliţiile islamiste, lorzii de război locali sau o gamă de facţiuni ale clanurilor rivale.

În Afganistan, o insurgenţă talibană în expansiune, prezenţa trupelor internaţionale şi alegerile prezidenţiale incorecte au subminat legitimitatea guvernului. Pe de altă parte, forţele NATO nu sunt singurele care încearcă să contureze viitorul ţării: Pakistanul, India, Iranul, Rusia şi China îşi urmăresc şi ele diferitele interese în zonă. În Zimbabwe unul din cinci oameni au fugit din ţară în ultimul deceniu - mulţi dintre ei profesori, medici, ingineri, avocaţi şi jurnalişti.

Nedreptăţi

Dictatorii ţării, ca şi cei din Coreea de Nord, şi-au organizat economiile astfel încât profitul să fie canalizat în mâinile regimului - chiar în condiţiile în care pieţele lor naţionale sunt în stare de colaps absolut. În Congo şi Sudan, elite restrânse au profitat enorm de pe urma bogăţiei în resurse naturale, în timp ce majoritatea covârşitoare a populaţiei rămâne într-o sărăcie fără speranţă.

Liderii contează, pentru mai bine, sau, cel mai probabil, pentru mai rău, scrie profesorul de economie Paul Collier. Desigur, unii dintre autocraţii „benigni" ai Asiei şi-au canalizat ambiţiile către construirea de economii naţionale puternice. Dar nu în Africa şi în multe alte ţări, din care un număr destul de mare sunt printre cele mai bogate din Indexul Statelor Eşuate. Acolo, cea mai comună formă de autocraţie nu e deloc benignă.