Starea regiunii - eveniment FP România & MAE

La finalul Reuniunii Anuale a Diplomaţiei, FP România i-a invitat pe ambasadorii români să analizeze împreună cu experţi şi cu oameni de afaceri evoluţiile din regiunea noastră. Cele mai discutate teme ale întâlnirii organizate împreună cu MAE au fost: Cum trebuie abordată schimbarea de la Kiev? Şi cât putem sprijini orientarea europenistă a Chişinăului?

Una dintre întrebările cu privire la noile deschideri din Republica Moldova puse de Ovidiu Nahoi, redactor-şef al FP România, a fost: cum putem să nu creăm moldovenilor aşteptări care nu pot fi onorate? S-ar putea ca noi să avem aşteptări mai mari de la Republica Moldova decât invers - a fost răspunsul scurt al ministrului de Externe.

Teodor Baconschi a descris o nouă prezenţă românească în Moldova, care însă nu trebuie făcută „cu ton de reecuperatori coloniali": acordul pentru micul trafic de frontieră, accelerarea redobândirii cetăţeniei româneşti, ajutoare nerambursabile şi mai ales un insistent lobby la Bruxelles.

Legături încă proaste

Dacă MAE face paradă de pragmatism în noua relaţie cu Moldova, distinsul intelectual Emil Hurezeanu, invitat ca vorbitor, a atras atenţia că, pentru români, istoria nu mai e obiect al dezbaterii publice şi a punctat ideea - revolută? - de „patrie a limbii".

Exemplul a fost, desigur, cel german: de pildă, în toţi cei 45 de ani în care au fost despărţiţi, germanii din vest vedeau zilnic un buletin meteo care acoperea şi RDG-ul. Analistul Hurezeanu a adus aspectul metafizic al legăturilor dintre moldoveni şi români în secolul 21: patria este servită astăzi de infrastructură, de management comun şi de fluxuri - în timp ce moldovenii zboară în Occident cu escală mai mult la Budapesta ori la Viena decât la Bucureşti.

Celălalt vorbitor, Cristian Ghinea, directorul Centrului Român pentru Politici Europene (CRPE), a încercat să arate graniţele de la firul ierbii: tot mai mulţi români trec Prutul, unde însă nu contenesc să râdă de supravieţuirile lingvistice ca „supă de găină" sau „iarmaroc de proiecte".

La un alt nivel, anunţând noul raport CRPE, asupra stării Parteneriatului Estic, expertul a formulat un posibil mesaj românesc pentru Bruxelles: „Aveţi ocazia ca susţinând aspiraţiile europeniste ale Moldovei să daţi un sens real politicilor europene faţă de statele estice megieşe Uniunii Europene."

De ce nu ne-ar vrea moldovenii?

Din primul rând al audienţei, Dinu Patriciu a răsturnat discuţia. „Moldovenii nu vor unirea, preferă cetăţenia unui stat mai liber decât România", a afirmat fondatorul holdingului „Adevărul",descriind şansa Republicii Moldova de a avea statutul unei Elveţii a Estului - fără munţi dar cu o legislaţie bancară avantajos de liberală.

Omul de afaceri nu a ratat nici această ocazie să repete că România se află în centrul unei regiuni cu peste o sută de milioane de locuitori-consumatori, cu aceeaşi tipologie economică.

„Acestei lumi îi aparţinem, în egală măsură cu Vestul", a spus Dinu Patriciu. În context, omul de afaceri şi-a mai expus o credinţă: statele doar se cred factotum, noii actori ai lumii fiind, de fapt, corporaţiile.

Vecinul neimportant

La finalul dezbaterii, Traian Hristea, ambasadorul român la Kiev tocmai rechemat la Bucureşti, a revenit la prima temă: Ucraina. Prima veste este că România contează mult mai puţin la Kiev decât am crede. Cei care şi-au făcut campanie electorală pe subiecte anti-româneşti au pierdut ultimele alegeri şi n-au şanse nici la următoarele. Puterea ucraineană invocă Bucureştiul doar ca inamic de serviciu pentru ranforsarea solidarităţii naţionale în jurul guvernului.

Noua lege a politicii externe ucrainene indică însă alţi trei piloni: Federaţia Rusă, SUA şi UE – mai precis Germania, Franţa şi Suedia, „eventual şi alte state membre”. Schimbările de la Kiev înseamnă resetarea cu Moscova - „după cinci ani în care s-a pierdut atât de mult” - şi declaraţia de neafiliere la la blocuri militare. Dinspre UE se aşteaptă doar un soi de precipitaţii cu euro - pe care Kievul consideră că îi merită, având în vedere renunţarea la armele nucleare sau menţinerea unei păci inter-etnice. Şi ridicarea vizelor.