Predare de ştafetă la FP

Comentariu. A fost cel mai bun job din lume. Părăsesc FP cu o recunoştinţă eternă faţă de cei care au făcut posibili aceşti ani. FP rămâne pe mâini bune şi va continua să ademenească cititori, să atragă autori, să publice ediţii frumoase, să crească pe internet şi să surprindă pe toată lumea cu inteligenţă.

Trebuie oare ca editorul revistei Foreign Policy să fie cetăţean american? (...) S-a dovedit că naţionalitatea mea venezueleană nu era o problemă. Mi-am putut depune candidatura şi spre surprinderea mea am şi obţinut postul - un post la care am decis să renunţ în luna iunie, după 14 ani minunaţi.

Revista pe stil nou

Numirea mea ca redactor-şef a fost primul dintre multele evenimente improbabile în viaţa acestei reviste în acea vreme. (...)

Iniţial, existau multe îndoieli cu privire la cât de înţelept era ca FP să fie transformată dintr-un jurnal respectat şi orientat academic într-o revistă glossy destinată liderilor de opinie din întreaga lume. Dar eram convins că revista avea potenţialul de a exploata o piaţă globală în dezvoltare rapidă, reprezentată de cititori interesaţi de politica şi economia internaţională. Aceşti noi cititori nu se considerau specialişti şi nici nu le păsa de detalii precise dar puţin importante. Mai degrabă, voiau - şi aveau nevoie - să afle informaţii despre lume, cum se schimbă şi cum îi afectează pe ei, companiile lor şi ţările lor.

Am schimbat formatul, am editat mai agresiv, am făcut conţinutul mai uşor de citit, am introdus fotografii puternice şi ilustraţii artistice şi am oferit reportaje realizate pentru a-i câştiga de partea noastră pe cititorii saturaţi de informaţie.

Am crescut frecvenţa publicării, am lansat ediţii în alte limbi, am dezvoltat o conferinţă pentru afaceri şi, desigur, am lansat ForeignPolicy.com, un domeniu care, spre surpriza noastră, încă era disponibil în 1997.

Toate acestea au funcţionat. FP a câştigat cititori, reclame şi recunoaştere globală. Zece ani mai târziu, FP câştigase toate premiile de top ale industriei, inclusiv trei premii naţionale pentru excelenţă. Firesc, aceste rezultate reflectă eforturile neprecupeţite ale unei echipe de editori creativi şi muncitori, designeri şi profesionişti în ale publicisticii cărora totul le-a ieşit aşa cum trebuie în aproape fiecare zi - vreme de 14 ani.

Pariul pe online

Acum aproape doi ani a apărut încă o mare surpriză: Grupul Washington Post a cumpărat FP de la Carnegie Endowment. Încă o dată, aceasta a fost o decizie care era împotriva tendinţelor majoritare. În timp ce reviste de pretutindeni erau închise sau îşi micşorau tirajul, FP se extindea. (...) Acum avem sprijinul uneia dintre cele mai respectate companii de media din lume.

Integrarea noastră în Slate Group - o altă proprietate a Washington Post Co. - ne-a permis să stăpânim experienţa web a acelei reviste de pionierat online. Editorul executiv al FP, talentata Susan Glasser, care va fi succesoarea mea, a condus un formidabil efort care a făcut din ForeignPolicy.com o destinaţie indispensabilă şi zilnică pentru milioane de oameni de peste tot în lume.

Fragment din editorialul de adio al redactorul-şef al ediţiei internaţionale, publicat în ediţia curentă a revistei.

Notă: FP România preia aproape în întregime ediţia americană, căreia îi adaugă un conţinut regional cu aceleaşi ambiţii de calitate şi relevanţă.

Moisés Naím

Fost redactor-şef al revistei americane „Foreign Policy", pe care a relansat-o pentru a deveni una dintre cele mai citite şi premiate reviste de politică internaţională.