„South Stream şi Nabucco ar putea fi combinate“

Interviu FP Expertul german Stefan Meister explică ce beneficii ar aduce comasarea Nabucco şi South Stream şi un triunghi energetic UE-Rusia-Turcia. Vizitele cancelarului german şi a şefului Gazprom la Bucureşti amintesc de locul României pe harta energetică sudică. Nabucco, South Stream sau ambele?

De ce vorbiţi de un triunghi energetic UE-Rusia-Turcia? Au aceste ţări interese comune?

Există interese comune şi avantaje care ar rezulta dintr-o asemenea cooperare. Turcia este o ţară de tranzit pentru hidrocarburile care vin din Rusia şi din spaţiul caspic spre UE, dar şi un mare consumator de asemenea resurse venite din Rusia sau Azerbaidjan. Turcia cooperează foarte strâns cu Rusia şi este unul dintre cei mai importanţi cumpărători de gaz, cărbune şi petrol rusesc. Cele două ţări sunt într-un raport de dependenţă, dar Turcia încearcă să balanseze Rusia, căutând şi surse alternative de energie. Pe de altă parte, Ankara caută să folosească Moscova pentru a face presiune asupra Uniunii Europene în contul discuţiilor despre integrare. Important în acest joc este cum să construieşti conducte rentabile şi susţinute politic. Până acum aproape că avem doar proiecte pe hârtie, pentru că nu există cooperare în regiune.

Până la urmă chinezii au fost cei care au construit repede conducte spre est. Gazprom şi Rosneft deja vor să-şi diversifice exporturile şi să se elibereze de dependenţa de UE ca piaţă de desfacere, iar China este o piaţă uriaşă. În plus, China este deja foarte activă în acordarea de credite şi în construirea de conducte din spaţiul caspic sau din Rusia. O soluţie ar fi construirea în comun de conducte şi combinarea Nabucco şi South Stream. Uniunea Europeană le poate da ruşilor finanţare şi know-how, mai ales în contextul în care Gazprom are datorii internaţionale mari şi probleme cu strategia de modernizare. De partea UE, problema este că nu există o politică energetică europeană comună.

Există o competiţie Nabucco-South Stream?

Nu cred că aceste proiecte sunt incompatibile şi că nu pot fi combinate. Dependenţa noastră, a nemţilor, de gazul rusesc nu este o problemă. Până la urmă, conflictul gazelor din 2008 a fost şi din vina ţării de tranzit, a Ucrainei, nu doar o problemă a Rusiei. Dacă South Stream ar fi funcţionat, România ar fi primit gaz, iar Nabucco ar fi împiedicat Rusia să crească preţul. Dar nu trebuie să exagerăm rivalitatea dintre aceste conducte. La South Stream finanţarea rămâne încă neclară, în timp ce la Nabucco problema rămâne de unde vine gazul.

Ce sens mai are South Stream, adică ocolirea Ucrainei, din moment ce s-a instalat o conducere pro-rusă la Kiev?

Într-adevăr, în momentul de faţă avem o conducere pro-rusă în Ucraina, dar ştim cât de stabile sunt guvernările în această ţară. De aceea ruşii continuă proiectul South Stream, iar propunerea grupului petrolier italian ENI de fuziune între Nabucco şi South Stream a fost respinsă. Pentru ruşi este vorba şi despre prestigiu: ei construiesc Nord Stream în nord şi South Stream în sud, arătând că nicio criză financiară nu-i poate opri. South Stream implică însă costuri foarte mari şi trebuie luată în considerare şi scăderea consumului european de energie şi ascensiunea energiilor alternative.

De ce nu demarează Nabucco?

Azerbaidjanul nu are destul gaz pentru a furniza cele 30 de miliarde de metri cubi necesari. Turkmenistanul şi Kazahstanul au interesul să balanseze Nabucco şi alte proiecte. Pentru astfel de proiecte este nevoie de o mai mare susţinere politică. Chiar în ţările membre există un sprijin redus pentru Nabucco. Germania şi ţările mari nu s-au prea implicat şi n-au susţinut proiectul. O altă problemă este cea a rentabilităţii conductelor. Corporaţiile participante sunt încă nesigure. Conflictul din Georgia pune noi întrebări în legătură cu siguranţa conductelor. A venit şi criza financiară. RWE spune că este pe cale să încheie contracte pentru exploatare de câmpuri gazifere şi în Irak, dar multe lucruri nu sunt clarificate încă.

"Până la urmă chinezii au fost cei care au construit repede conducte spre est. Gazprom şi Rosneft deja vor să-şi diversifice exporturile şi să se elibereze de dependenţa de UE ca piaţă de desfacere."
Stefan Meister
cercetător, German Council on Foreign Relations