Şocul Ucrainei, resimţit în Republica Moldova

FP România nr.9. Ultima criză energetică din Ucraina a avut repercusiuni asupra relaţiilor acesteia nu doar cu Rusia sau UE, dar şi în relaţia cu Republica Moldova, colegul său de suferinţă. Însă această colegialitate nu a fost împărtăşită de Chişinău, care a susţinut Rusia, iar  relaţiile dintre Ucraina şi Republica Moldova au început să se răcească.

Oscilaţiile între relaţii bune şi reci sunt o realitate ce se resimte în contactele dintre Chişinău şi Kiev din momentul în care ambele state, cu o diferenţă de trei zile, şi-au declarat independenţa de la URSS.

Dacă Republica Moldova a fost victimă a războiului energetic al Federaţiei Ruse încă din timpul războiului de pe Nistru din 1992 şi, ulterior, în 1994, 2006 şi 2009, pentru Ucraina prima criză energetică serioasă a avut loc abia în 2006, urmată de cea din ianuarie 2009.

Crizele energetice din Ucraina au survenit după cea mai cunoscută criză politică - revoluţia portocalie. Astfel, în plan politic, Ucraina a trecut prin cinci crize, prima culminând în revoluţia oranj din 2004. Următoarea criză a survenit în 2005, în urma disensiunilor din cadrul coaliţiei democratice, şi a culminat cu cea de-a treia criză, de după alegerile parlamentare din 2006.

În 2007 suntem martorii celei de-a patra crize, în urma luptei dintre rivalii politici principali din Ucraina, preşedintele prooccidental Iuşcenko şi prim-ministrul prorus Yehanurov.

În fine, cea mai recentă criză politică din Ucraina are loc în 2008, între Partidul „Ucraina Noastră - Autoapărarea Noastră“, care îl susţine pe preşedintele ţării, şi Blocul Iuliei Timoşenko.

Ultima lor disensiune s-a produs pe marginea susţinerii Georgiei în conflictul din august 2008, dar, în realitate, o astfel de divergenţă de viziuni pare să aibă la bază jocul politic al lui Timoşenko, care doreşte o reapropiere a Rusiei de Ucraina, în particular în domeniul energetic, cu mare importanţă financiară pentru Timoşenko în preajma viitoarelor alegeri.

VECINĂTATEA UCRAINEI

Pentru Republica Moldova, crizele din Ucraina nu au corespuns întotdeauna momentelor de criză de acasă. Însă, în calitate de vecin, Ucraina a influenţat situaţia din Republica Moldova sau a creat impresia că doreşte să exercite o asemenea influenţă.

Primele evoluţii în relaţiile dintre Ucraina şi Republica Moldova sunt stabilite odată cu independenţa. La scurt timp, după războiul din regiunea transnistreană a Republicii Moldova, autorităţile de la Chişinău plasează deja Ucraina în grupul statelor cu care au relaţii mai reci. Kievul a permis cetăţenilor ucraineni să participe de partea separatiştilor la războiul împotriva Moldovei.

Experţii din Republica Moldova numesc această strategie a „mărului copt“. Putem presupune că există la Kiev un curent de gândire care spera că regiunea transnistreană, cândva parte a Ucrainei, va cădea singură în mâinile ucrainene, ca un măr copt, la momentul potrivit. O astfel de viziune este deseori identificată cu perioada preşedinţiei lui Leonid Kuchma.

Se presupunea că există o competiţie a Ucrainei cu Federaţia Rusă pentru influenţă în regiunea transnistreană. Totuşi, după revoluţia portocalie, autorităţile ucrainene au susţinut alegerile din 2005 din Republica Moldova, care şi-a stricat din 2003 relaţiile cu Moscova refuzând să semneze Memorandumul transnistrean al lui Kozak.

După mai mulţi ani de împotrivire, Kievul acceptă, tot în 2005, amplasarea Misiunii UE de asistenţă la frontiera moldo-ucraineană pe sectorul transnistrean, vine cu un plan de soluţionare a crizei transnistrene în susţinerea Chişinăului şi acceptă, în 2006, să blocheze exporturile transnistrene dacă pe documente nu sunt aplicate ştampilele vamale ale Republicii Moldova.

Observăm că aceste acte de susţinere a Republicii Moldova se produc tocmai în perioada crizelor politice din Ucraina din 2004 şi 2005. Chişinăul urmărea cu îngrijorare evoluţiile de la Kiev, pentru că acest vecin ne desparte de Rusia şi căderea democraţiei în Ucraina nu ar trece fără consecinţe negative pentru Republica Moldova.

Mai mult, în timpul crizei energetice din 2005-2006, care afectează ambele state, autorităţile de la Kiev livrează gaz Moldovei din rezervele sale. Însă, indiferent de îngrijorările faţă de crizele de la Kiev, autorităţile de la Chişinău îşi au şi jocul lor cu Moscova, pe care, în 2006, încearcă să o implice din nou în soluţionarea transnistreană, subiect electoral în 2009.

CÂND MOSCOVA IA LOCUL KIEVULUI

În 2008, inundaţiile ne-au afectat în mod egal, dar din punct de vedere politic un alt eveniment a ajuns să fie element în ultima criză din Ucraina - decizia de la Summitul NATO de la Bucureşti de a tergiversa adoptarea unor foi de parcurs NATO pentru Georgia şi Ucraina. Aceasta a fost considerată drept „lumină verde“ pentru invadarea de către Rusia a Georgiei. În Ucraina, atitudinea faţă de Georgia şi Rusia a servit declanşator al crizei.

Evenimentele din Ucraina şi Republica Moldova de după războiul Rusiei împotriva Georgiei au demonstrat că există similarităţi în ceea ce priveşte ultima criza ucraineană şi apropierea de Rusia pe care a urmărit-o în toamna anului 2008 prim-ministrul ucrainean Timoşenko şi curtarea Kremlinului de către autorităţile din Republica Moldova din perioada 2006-2009.

La Summitul CSI din noiembrie 2008 de la Chişinău, preşedintele Republicii Moldova a insistat să pozeze cu orice ocazie între premierul Putin şi premierul Timoşenko. Însă această relaţie specială pe care şi-au dorit-o liderii de la Kiev şi Chişinău cu domnul Putin nu a scutit ambele state de o nouă criză, care, de această dată, a afectat atât Ucraina, cât şi Republica Moldova.

În timpul ultimei crize energetice, Ucraina a livrat din nou Republicii Moldova gaze din rezervele sale. Însă Republica Moldova a refuzat să semneze un nou contract de livrare a energiei electrice către Ucraina, care, se pare, oferea un preţ bun. În schimb, autorităţile de la Chişinău au preferat să semneze un contract cu Centrala electrică de la Cuciurgan, din regiunea transnistreană, privatizată de către compania rusească RAO EES.

Prim-ministrul Moldovei a mers la Kremlin să susţină Moscova. La scurt timp după aceste gesturi, presa din Republica Moldova relata despre faptul că la 13 februarie 2009 ministerele de externe din Rusia şi Ucraina au căzut de acord să treacă la consultări active în vederea elaborării unei poziţii coordonate privind reglementarea transnistreană.

Crizele din Ucraina n-au avut întotdeauna un impact asupra Republicii Moldova. Însă impactul procesului de democratizare din această ţară s-a resimţit la Chişinău.

În interesul Republicii Moldova ar fi ca Ucraina să fie stabilă, democratică, membră a NATO şi UE şi mai puţin să aibă poziţii comune cu Rusia pe subiectul transnistrean. Însă Republica Moldova este acum în plină campanie electorală şi, spre deosebire de 2005, locul Ucrainei în aceste alegeri se pare că a fost cedat Moscovei.

Vlad Lupan este expert independent din Republica Moldova pentru chestiuni legate de relaţiile internaţionale.