Sapte ani de razboi cu teroristii

Lupta împotriva terorismului a început la scurt timp dupa atentatele de la 11 septembrie 2001, într-una din cele mai sarace tari de pe glob, Afganistan, si a continuat în Irakul distrus de

Lupta împotriva terorismului a început la scurt timp dupa atentatele de la 11 septembrie 2001, într-una din cele mai sarace tari de pe glob, Afganistan, si a continuat în Irakul distrus de sanctiuni economice. Pe ambele fronturi, SUA au de înfruntat rezistenta insurgentilor care slabeste într-o tara si se consolideaza în cealalta.

Nu este suficient sa porti un razboi asimetric ca sa îl si câstigi. Cea mai mare putere a lumii, America, a pornit în 2001 un razboi împotriva unei tari care nu mai avea nici economie si nici armata, dar care adapostea bazele de antrenament ale teroristilor din Al Qaida implicati în atentatele de la 11 septembrie.

Dupa doi ani, SUA au intervenit împotriva unei tari cu o economie devastata si cu o armata slaba. Spre deosebire de Afganistan, Irakul a avut, cândva, o armata puternica, chiar a patra din lume, dotata cu sprijinul consistent al Occidentului, în perioada conflictului cu Iranul. În niciuna dintre cele doua tari fortele americane nu au reusit pâna acum sa obtina controlul deplin, din cauza rezistentei talibanilor si a gherilei irakiene.

Pe urmele insurgentilor

Dupa ani de lupte crâncene, Afganistanul nu este controlat de autoritati decât în proportie de 30%, restul fiind în mâinile traficantilor de droguri si talibanilor, în special în sudul si in estul tarii. Liderii politici occidentali cer noi strategii militare, iar responsabilii Pentagonului vor mai multe trupe din partea aliatilor. Zeci de camioane cu ajutoare sunt atacate pe drumul spre Kabul, iar personalul agentiilor umanitare este rapit sau ucis. Profesorii afgani sunt si ei omorâti, iar scolile în care predau sunt incendiate sau aruncate în aer de talibani.

Atacurile lor s-au intensificat din 2006, anul în care au început sa scada violentele din Irak. Insurgentii sunniti au facut pace cu fortele americane, iar acum iau parte la asigurarea securitatii în unele zone ale tarii. Talibanii au început atunci sa foloseasca aceleasi tactici ca si combatantii din Irak: atentate sinucigase si bombe plasate pe drumuri, masini-capcana si rapiri pentru rascumparari.

Talibanii lanseaza atacuri si din Pakistanul vecin, unde au venit zeci de mii de combatanti din mai multe tari arabe pentru a-i sprijini. S-au instalat în zonele de la granita cu Afganistanul, locuite de triburi pe care traditia le obliga sa fie ospitaliere cu strainii. În Irak însa, militantii care au legaturi cu Al Qaida s-au retras pentru ca nu s-au mai bucurat de sprijinul localnicilor.

Câtiva pasi spre reconciliere

Desi au purtat lupte grele cu militantii sunniti, fortele americane le-au predat misiunea de asigurare a securitatii provinciei Al-Anbar. Acolo se afla orasul Fallujah care, în urma cu patru ani, a fost aproape distrus de bombardamentele aviatiei americane împotriva insurgentilor sunniti. Fortele afgane au preluat si ele recent controlul asupra orasului Kabul de la fortele ISAF. Potrivit lui Alastair Leithead, corespondentul BBC la Kabul, acesta este un gest mai mult simbolic pentru a reda încrederea populatiei în fortele de securitate ale tarii.

În ceea ce priveste mentinerea trupelor straine, SUA si Irakul au ajuns la o întelegere: fortele coalitiei vor ramâne pâna la sfârsitul lui 2011. În Afganistan, presedintele Hamid Karzai a cerut si el recent o renegociere, dupa ce în primele luni ale acestui an au murit sute de civili în confruntarile dintre soldatii straini si insurgenti.

Statele faradelegii

Irakul si Afganistanul sunt acum doua state esuate, dupa cum sustine Indexul realizat în acest an de revista Foreign Policy. Se afla pe locul 5, respectiv pe 7, în mare parte din cauza violentelor, a incapacitatii guvernelor de a asigura nevoile oamenilor si a economiilor slabe.

În Irak, majoritari sunt siitii, iar în Afganistan, pastunii. Si unii, si altii sunt implicati în luptele insurgentilor, dar au si reprezentanti în conducerea tarii: în Irak, guvernul este siit, iar în Afganistan, presedintele provine din triburile pastune. În ambele tari au avut loc alegeri libere, iar guvernele sunt acum sprijinite de SUA. Amândoua sunt însa prea slabe pentru a asigura securitatea si pentru a pune capat luptei insurgentilor.

Un traseu sinuos

Cele doua razboaie purtate de SUA împotriva celor doua tari au început diferit, dar continua în moduri similiare. Pentru Afganistan s-a invocat dreptul la legitima aparare, iar în cazul Irakului a fost o actiune preventiva împotriva unui regim acuzat ca detine arme de distrugere în masa.

Coalitiile formate în jurul SUA nu au fost nici ele similare: în 2001, peste 100 de state au sustinut atacurile americane, iar în 2003, nici macar toti aliatii vechi nu au fost de partea Americii. Primul inamic nu seamana deloc cu al doilea, iar între ei nu exista nicio legatura: un lider al fundamentalistilor musulmani si un sef de stat, ambii exercitând o influenta majora în tari cu un interes strategic pentru America.

Ce se întâmpla acum în sudul Afganistanului pare sa semene cu asaltul de la Fallujah în Irak, iar ajutorul care vine dinspre Pakistan ne trimite cu gândul la acuzatiile SUA la adresa Siriei si Iranului pentru ajutorul acordat insurgen-
tilor. Si într-o tara, si în cealalta, militantii lupta nu doar împotriva fortelor straine pe care le vad ca trupe de ocupatie, ci si împotriva autoritatilor locale, a jurnalistilor si lucratorilor straini.

În Afganistan sunt aruncate în aer scolile, în Irak sunt ucisi profesorii care îndraznesc sa îsi exprime liber opiniile. În 2003, nu s-a gasit nicio dovada a legaturii între regimul irakian si Al Qaida, dar, cu timpul, combatantii retelei teroriste s-au infiltrat si aici.

Ambele razboaie au permis SUA sa îsi întareasca prezenta armata în Asia Centrala si în Golful Persic, doua regiuni bogate în petrol. Marea problema nu este exploatarea rezervelor de hidrocarburi, ci controlul drumurilor de iesire catre pietele de desfacere, în conditiile în care securitatea energetica globala pretinde diversificarea surselor si multiplicarea rutelor de transport.

Pe viata si pe moarte

De la interventia americana în Irak , în urma cu cinci ani, au murit zeci de mii de oameni. SUA au pierdut 4.000 de soldati , iar Irakul, mii de civili.

Numai anul trecut, în Afganistan, au fost ucise peste 5.500 de persoane în timpul violentelor, sustine Freedom House. Aici se afla 60.000 de soldati ai fortei internationale, iar în Irak, 145.000. de militari americani.

Insurgentii sunniti au cazut la pace cu autoritatile de la Bagdad. Peste 100.000 de irakieni, majoritatea militanti sunniti, vor fi înarmati de militarii americani pentru a lua parte la securitatea tarii. În Afganistan, un asemenea acord ar trebui încheiat cu talibanii, baronii drogurilor si lorzii razboiului.

Potrivit Bancii Mondiale, Afganistanul ramâne una dintre cele mai sarace tari din lume: doar 6% din locuitori au curent electric, iar 13% au acces la apa potabila. În schimb, Irakul are o buna infrastructura, iar educatia si sanatatea sunt dezvoltate.

Irakul, care este a treia tara în lume în privinta rezervelor de petrol, ocupa doar locul 12 în privinta exploatarii titeiului. Afganistanul ramâne tara care produce peste 90% din opiumul din întreaga lume. Acesta este si sursa principala de câstig în agricultura.

Desi locuitorii celor doua tari traiesc cu teama fata de atentatele militantilor, ei au în schimb acces la mass-media. Peste 100 de ziare si reviste si zeci de posturi de radio si televiziune sunt în Irak, si tot atâtea în Afganistan, dar zeci de jurnalisti continua sa cada victime ale atacurilor insurgentilor în ambele state.

Nicoleta Ghighilicea este editor al FOREIGN POLICY ROMÂNIA.