SUA nu pot decât să împingă UE spre Serbia

Rezultatele primului tur al alegerilor prezidenţiale din Serbia or fi fost legate şi de problemele economice, dar din perspectiva Washingtonului a fost vorba despre orientarea politică

Rezultatele primului tur al alegerilor prezidenţiale din Serbia or fi fost legate şi de problemele economice, dar din perspectiva Washingtonului a fost vorba despre orientarea politică Est-Vest a Belgradului.

Administraţia Bush susţine integrarea Serbiei în Uniunea Europeană şi NATO şi pledează pentru independenţa Kosovo.

Câştigătorul primului tur, Tomislav Nikolici, reprezentantul Partidul Sârb Radical, este un naţionalist radical care pledează pentru legături strânse cu Rusia. Moscova se opune independenţei provinciei Kosovo. Nikolici îl va înfrunta pe preşedintele în exerciţiu, prooccidentalul Boris Tadici, în turul doi, care va avea loc pe 3 februarie. La fel ca şi Nikolici, Tadici se opune independenţei Kosovo, dar este pentru aderarea Serbiei la UE.

Geopolitica Serbiei

Kosovo este punctul-pivot în concepţia geopolitică a Serbiei. Dezbaterea legată de independenţa Kosovo a alimentat răspândirea sentimentelor radicale împotriva Occidentului în Serbia începând cu 2004. Problema este cu atât mai arzătoare odată cu pelerinajul primului-ministru al provinciei Kosovo, Hashim Thaci, la Bruxelles cu scopul de a discuta despre independenţă cu oficialii UE şi NATO. Statele Unite fac presiuni pentru o declaraţie de independenţă în februarie sau martie.

Aceasta pune Belgradul într-o situaţie dificilă. Din punctul de vedere al Washingtonului, cel mai mare pericol este ca Serbia să facă front comun cu Rusia. Kremlinul şi-a demonstrat deja disponibilitatea de a acorda sprijin economic Serbiei.

Grupul rus de gaz şi petrol Gazprom a făcut o ofertă pentru cumpărarea NIS, compania sârbă de petrol, şi a propus să lege Serbia la gazoductul rusesc South Stream. Occidentul presupune că sârbii vor prefera să fie membri ai UE în loc să ţină cu dinţii de Kosovo. Dacă sârbii răspund negativ, Kosovo va deveni o linie majoră de divizare în Europa, cumva la vest de locul unde SUA ar vrea să fie linia de demarcaţie.

Mica strategie americană

Balcanii ar deveni cel mai nou semnal luminos al rivalităţii crescânde dintre SUA şi Rusia. Kremlinul a adoptat o poziţie făţişă anti-SUA. Rusia şi SUA s-au contrat pe subiecte ca proliferarea nucleară iraniană şi sistemul european de apărare antirachetă.

Declaraţia unilaterală de independenţă a provinciei Kosovo ar putea stimula Rusia să susţină provinciile separatiste georgiene din Abhazia şi Osetia de Sud în revendicările lor de independenţă şi pentru primirea lor în Federaţia Rusă.

SUA nu pot să facă mare lucru într-o asemenea eventualitate, dar pot să facă presiuni pentru semnarea unui acord de preaderare, care ar pune Serbia pe drumul spre UE şi i-ar mări considerabil şansele lui Tadici de a câştiga cursa prezidenţială. Washingtonul poate să se consoleze, având în vedere două lucruri.

În primul rând, Boris Tadici a trecut peste un handicap iniţial şi l-a înfrânt pe Tomislav Nikolici într-o cursă prezidenţială similară acum patru ani. {i, în al doilea rând, chiar dacă Nikolici ar câştiga, nu va putea să folosească funcţia simbolică de preşedinte pentru a schimba radical cursul politicii Serbiei.

În prezent, primul-ministru Vojislav Koştuniţa, liderul unui partid naţionalist moderat, împarte puterea guvernamentală cu Partidul Democrat al lui Tadici şi controlează balanţa de putere legislativă. Alegerile parlamentare sunt programate să aibă loc abia în 2011.