„România trebuie să susţină implicarea SUA în Coridorul energetic sudic”

„România trebuie să susţină implicarea SUA în Coridorul energetic sudic”

Forum FP. Se mută interesul aliaţilor occidentali de la Marea Neagră spre Afganistan şi Pakistan? Cu ce efecte strategice pentru Europa Centrală şi de Est? Are România nevoie de propriile-i “restartări” internaţionale?

Continuăm amplul dosar despre „Af-Pak - Noul front de Est al Europei” din FP România nr. 11 cu analiza posibilei deplasări, în consecinţă, a interesului aliaţilor occidentali din zona Mării Negre spre Asia Centrală şi de Sud. Există percepţia că într-acolo ar bate şi „resetarea” relaţiilor SUA, sau ale NATO, cu Rusia şi că aceasta s-ar face în detrimentul umbrelei de securitate occidentală de deasupra Europei Centrale şi de Est.

Am invitat diferiţi experţi în relaţii internaţionale şi domenii conexe să analizeze întrebări care se pun şi în România. Următoarele răspunsuri, foarte echilibrate, vin de la Paul Ivan, asistent de cercetare la Centrul Român de Politici Europene.

Cum poate fi reţinută atenţia aliaţilor occidentali în regiunea Mării Negre (României), într-o perioadă când aceştia sunt (obligatoriu) mai atraşi de frontul estic din Af-Pak? Ce efecte poate avea în regiune diminuarea interesului occidental?

În ciuda interesului ridicat de conflictul din Afganistan/Pakistan, regiunea Mării Negre va rămâne o zonă de interes pentru aliaţii occidentali pentru că este o regiune de contact, o zonă de tranzit pentru importante resurse energetice şi una în care există o serie de conflicte nesoluţionate. În ciuda restartării simbolice a relaţiilor americano-ruse, nu se observă o schimbare esenţială a politicii SUA faţă de această regiune. SUA îşi menţin angajamentele faţă de aliaţii din regiune, continuând  de exemplu să ceară respectarea integrităţii teritoriale a Georgiei şi participând la exerciţiile NATO din acea ţară desfăşurate cu o lună înaintea vizitei la Moscova a preşedintelui Obama.

Pentru a beneficia de sprijinul aliaţilor săi occidentali România trebuie să continue să fie un aliat de încredere în cadrul alianţei transatlantice, participând la eforturile comune precum cele din Afganistan. În acelaşi timp România trebuie să ceară întărirea NATO şi a angajamentelor luate în cadrul organizaţiei  precum şi o mai bună cooperare între NATO şi UE. SUA este interesată de independenţa energetică a aliaţilor săi europeni şi  România ar trebui să susţină continuarea implicării Statelor Unite în realizarea Coridorului energetic sudic.

Ce fel de nou rol regional pot dobândi în această ipoteză Rusia şi Turcia? Ce noi relaţii poate avea România cu aceste puteri, în acest posibil nou context?

Rusia este departe de a deveni o putere globală, dar rămâne cel mai mare stat din regiune şi o putere regională cu care România trebuie să dezvolte relaţii corecte şi pragmatice. În acelaşi timp, Rusiei trebuie să îi fie transmis foarte clar mesajul că expansiunea (vezi războiul din Georgia şi urmările acestuia) şi pretenţia de a beneficia de o sferă de „interese privilegiate” în ţări care şi-ar vedea astfel restrânsă suveranitatea sunt chestiuni de neacceptat.

Turcia a dezvoltat în ultimii ani, sub conducerea Partidului Justiţie şi Dezvoltare (AKP), o politica externă numită de unii „neo-otomană”, care vede Turcia nu doar ca pe o ţară de la marginea estică a Vestului, ci ca pe o super-putere regională aflată în centrul regiunii sale. Turcia şi-a îmbunătăţit vizibil relaţiile cu vecinii din Orientul Mijlociu precum şi cele cu Rusia, ţară care a devenit în 2008 principalul său partener comercial. Este în interesul României ca Turcia să rămână puternic ancorată în structurile euro-atlantice, să continue reformele interne şi să adere la Uniunea Europeană.

Ar trebui ca şi România să-şi restarteze unele relaţii externe? Care şi în ce fel?

’Restartarea’ simbolică a relaţiilor americano-ruse are loc după schimbarea administraţiei de la Washington şi pe fondul înrăutăţirii relaţiilor dintre cele două state din ultimii ani. România nu are în general relaţii adversiale şi s-ar putea afla într-o poziţie similară poate doar în relaţia cu Moldova şi asta doar în cazul unei schimbări politice la Chişinău. Toate celelalte relaţii bilaterale pot şi ar trebui dezvoltate, dar nu văd motive pentru care ar trebui ‘restartate’. 

Până la cultivarea unor noi parteneri (strategici sau conjuncturali) cum putem obţine beneficiile vizate de participarea alături de SUA în campaniile din Irak sau Afganistan?

Trebuie să ţinem cont că alianţa transatlantică, fiind un sistem de securitate colectivă, se bazează pe solidaritate şi nu pe raţiuni mercantile de termen scurt. Cel mai important beneficiu obţinut de România după solidarizarea cu Statele Unite după 11 septembrie 2001 este faptul că a  aderat la NATO şi astfel a primit cea mai puternică garanţie de securitate existentă la acest moment.

În ceea ce priveşte beneficiile economice, deşi implicarea firmelor româneşti în reconstrucţia Irakului nu a fost pe măsura aşteptărilor (concurenţei acerbe i s-a adăugat şi reticenţa unor firme de a investi într-o regiune cu o securitate precară), schimburile comerciale dintre cele două ţări au crescut rapid în ultimii ani (o creştere de peste 300% în 2008 faţă de 2007).

Participarea la NATO şi UE ne ajută sau ne împiedică să stabilim noi relaţii/ alianţe? - de pildă, cu Iranul.

Fără îndoială participarea la NATO şi UE reprezintă un avantaj pentru România, calitatea de membru în cele două organisme oferind o credibilitate suplimentară demersurilor României. Este adevărat că aderând la NATO şi UE, România a aderat şi la un set de valori care îi circumscriu politica externă dar este cel puţin la fel de adevărat că această opţiune este de preferat alternativelor.

În ce priveşte Iranul, este şi în interesul României ca această ţară să nu dezvolte un program nuclear militar. Un Iran cu arme nucleare ar duce la proliferare nucleară şi destabilizare în Orientul Mijlociu.

Cum poate fi România racordată la Parteneriatul Estic? – şi de ce nu a participat de la început la iniţiativa polono-suedeză?

România a avut se pare unele reţineri faţă de Parteneriatul Estic deoarece acesta părea că pune în umbră Sinergia Mării Negre, un proiect  în care România a investit multă energie. De asemenea România a dorit (şi urmăreşte încă) să aducă Moldova alături de ţările Balcanilor de Vest în ceea ce priveşte integrarea în Uniunea Europeană, prin urmare într-un alt raport faţă de UE decât cel propus de Parteneriatul Estic.
 
Trecând peste reţinerile iniţiale, România susţine această iniţiativă şi, fiind direct interesată de democratizarea şi dezvoltarea socio-economică a vecinilor din est, va trebui să fie activă să adauge conţinut platformei de cooperare propuse prin Parteneriatul Estic.

Parteneriatul Estic urmăreşte aducerea acestor ţări mai aproape de standardele şi valorile europene, iar România poate contribui la acest proces, având deja experienţa aderării la UE. Însă pentru a putea fi un actor activ în cadrul Parteneriatului Estic România va trebuie să îşi îmbunătăţească relaţiile bilaterale cu ţări precum Moldova sau Ucraina.

Paul Ivan este Research Assistant la Centrul Roman de Politici Europene (CRPE).