Ruşi, vă ordon investiţi în străinătate!

Ruşii au bani de investit. Cine îi doreşte? Aflat într-un soi de campanie electorală cu sfârşit aşteptat, vicepremierul rus Dimitri Medvedev a cerut companiilor naţionale să

Ruşii au bani de investit. Cine îi doreşte?

Aflat într-un soi de campanie electorală cu sfârşit aşteptat, vicepremierul rus Dimitri Medvedev a cerut companiilor naţionale să continue ofensiva de cucerire a economiilor străine. Apelul face parte din programul economic al viitorului preşedinte al Rusiei. "Achiziţia de întreprinderi străine este o sarcină esenţială. Mai multe ţări, de exemplu China, sunt foarte active în acest domeniu", a recomandat Medvedev, citat de Izvestia.

Ultimul Russian Analytical Digest (http://www.res.ethz.ch/analysis/rad/) arată că Rusia a devenit deja sursă de investiţii străine directe (FDI). O serie de calcule socotesc că activele fixe deţinute de companii ruseşti în străinătate se ridică la 70 miliarde de dolari, cu o creştere de 50% în 2007 - şi asta fără capitalul investit prin paradisuri fiscale ori ieşit ilegal din ţară. Tipic, marele investitor rus este un grup de afaceri integrat, cu subsidiare în domeniile petrol şi gaze, feroase şi neferoase, maşini şi telecomunicaţii. Altă noutate este extinderea spre noi sectoare, precum hârtia, alimentele sau fertilizatorii.

Dacă magnaţii ruşi au palate la Londra şi petrec în Alpi şi pe Croazetă, destinaţiile favorite pentru capitalul creat prin vânzarea resurselor naturale ale Rusiei sunt Europa apropiată şi spaţiul ex-sovietic. Circa 30% din FDI ruseşti au ajuns în state ca Ucraina, Belarus şi Kazahstan; 40% se află însă în UE - precum cele 30 de procente deţinute de Oleg Deripaska la compania austriacă Strabag. Alte procente sunt în Armenia, Serbia şi Bulgaria sau Angola, Africa de Sud, Papua ori Australia. Dacă Boeing are un partener pentru fabricarea de componente din titan în Urali, Evraz deţine un combinat siderurgic din Oregon. Creşterea investiţiilor şi schimburilor reciproce ruso-americane a determinat Washingtonul şi Moscova să iniţieze discuţii economice formale, între diferitele departamente şi agenţii ale SUA şi ministerele, şi afaceriştii din Rusia.

Menţionată de vicepremierul Rusiei, China nu este singura nouă investitoare strategică, temută sau curtată. Ar mai fi şi India, care nici nu pune aceleaşi probleme ale capitalismului de stat. Dacă SUA încearcă să ţină departe companiile americane de capitalul arab sau chinez, Marea Britanie nu o face. Iar Parisul curtează companiile indiene care vor să vină în Europa. În CEE, nimeni nu ţine pe nimeni la frontiere şi totul e de vânzare. Gazprom este citat în legătură cu OMV şi MOL. Printre altele, chinezii doresc concesionarea căilor ferate albaneze. Indienii fac anvelope în Ungaria, pentru Vest.

În aceeaşi CEE, printre marii investitori - occidentali sau orientali - fac slalom şi noii investitori regionali. În România avem şi investitori din Ungaria, Lituania sau Polonia. Unde investesc însă companiile româneşti? De ce foarte puţine ies în larg? Cine le sunt noii proprietari şi ce ştiu/ vor/ pot ei? Le lipseşte dorinţa unei pieţe mai mari? Le oferă băncile străine din România creditul necesar extinderii?

Petre Munteanu este Managing Editor al FP România