Ce portofoliu de comisar ar fi util României ? Dar posibil ?

Memo FP. Experţii chestionaţi de FP România susţin necesitatea anumitor portofolii, dar mai ales necesitatea anumitor calităţi ale candidatului la aceste portofolii. Situaţia sună oarecum a „oul sau găina”.

Bazându-se pe rezultatul euroalegerilor la nivelul întregii Uniuni, Jose Manuel Durrao Barroso a anunţat deja că doreşte un nou mandat în fruntea Comisiei Europene. Dar pe cineva va conduce? De pildă, cine va fi comisarul României?

Pe baza euroalegerilor locale, la Bucureşti se dă acum o lupta pentru comisarul român. Indiferent de interesele şi posibilităţile partidelor, există două întrebări ajutătoare.

Ce portofoliu de comisar ar fi util României ? Cum poate Bucureştiul influenţa primirea unui anumit portofoliu?

Zoe Petre: Nu ştiu dacă e important să avem un portofoliu anume, cred că e mai interesant să avem un portofoliu important, care să ne permită să negociem. De influenţat se poate, cu condiţia să dispunem a) de una sau mai multe candidaturi convingătoare, şi b) de sistemul de alianţe de care vorbeam mai sus, astfel încât atribuirea unei poziţii importante unui comisar român să fie interesantă şi pentru alte ţări.

Iulian Chifu: Portofoliul util ar fi unul cu greutate politică, nu tehnică (Agricultura). Politica Externă şi de Vecinătate, Justiţie Afaceri Interne (puţin probabil să-l obţinem), Politica Economică (Finanţe, Transporturi). Influenţa se poate obţine prin coaliţii largi de susţinere reciprocă la funcţiile de comisar.

Bogdan Iancu: Comisia este un organism birocratic care nu funcţionează pe baza loialitaţilor naţionale. Cei care primesc un protofoliu dobândesc repede uzanţele, interesele, inclusiv - din păcate - vocabularul limitat şi lemnos al eurocraţiei, Eurospeakul. Aşa este şi firesc, fără acest gen de loialitate birocratică supra-naţionala europeană, întregul proiect s-ar prăbuşi.

Deşi statele membre se luptă în continuare pentru păstrarea formulei un comisar pe stat, chestiunea este cred neimportantă din punctul de vedere al interesului naţional - exceptând nivelul simbolic. Mandatul revenit României nu contează atât de mult din punctul de vedere al interesului naţional al României cât se crede, iar instituţiile birocratice au oricum o inerţie a lor.

Călin Georgescu: Cred că nu aşa se pune problema. Primul pas pe care trebuie să-l facem este să întocmim o listă restrânsă de persoane eligibile, cu un nivel adecvat de competenţe dovedite şi notorietate europeană, care să corespundă exigenţelor postului de comisar european, atât profesional, cât şi moral. Cel mai rău ar fi ca desemnarea candidaturii româneşti să facă obiectul târguielilor politice, aşa cum ne este obiceiul. Nu fişa postului trebuie să ne preocupe în primul rând, ci calitatea ireproşabilă a omului pe care îl propunem.

Ruxandra Ivan: Principiul de bază care ghidează funcţionarea Comisiei Europene este acela că membrii săi nu reprezintă interesele statelor de provenienţă, ci pe cel al Uniunii ca întreg. Deși comisarii sunt desemnați la nivel național, după intrarea în funcție ei nu au nici o posibilitate legală de a influența luarea deciziei în favoarea țării de proveniență; mai mult decât atât, prin jurământul depus la învestitură, ei se obligă să nu urmeze indicațiile niciunui guvern.

Dacă privim lucrurile din perspectiva filosofiei care a stat la baza arhitecturii instituționale Comunităților încă din 1951, poate că ar fi mai important să ne întrebăm nu ce portofoliu ar fi mai util României, ci în ce domeniu s-ar putea face România mai utilă Uniunii, cu alte cuvinte, în ce domeniu putem oferi cel mai bun tip de expertiză. Așadar, demersul ar fi unul de jos în sus: identificarea unor foarte buni specialiști în domeniile lor de activitate care ar putea ocupa postul de comisar ar trebui să preceadă vizarea unui anumit portofoliu. 

Conform Tratatului de la Nisa, aflat încă în vigoare până la definitivarea procedurii de ratificare a celui de la Lisabona, Președintele Comisiei este cel care decide repartizarea portofoliilor, el fiind la rândul său desemnat de Consiliul de Miniștri și aprobat de Parlamentul European.

Această procedură face în așa fel încât, pentru o țară cu o pondere destul de mică în luarea deciziei în Consiliu, cum este România, este greu să obțină unul din mandatele cele mai importante ale colegiului comisarilor – cele ale Agriculturii, Bugetului sau Relațiilor externe.

Cu cât persoana propusă de România pentru postul de comisar se bucură de o reputație mai bună la nivel european, cu atât șansele obținerii unui portofoliu important sunt mai mari. De aceea, singura modalitate prin care Bucureștiul poate influența primirea unui anumit portofoliu este propunerea, pentru postul de comisar, a unei personalități cunoscute și apreciate în mediile politice ale UE.

Alina Inayeh: Comisarii trebuie să acţioneze în numele interesului european şi nu al ţărilor de unde provin, aşa că nu putem trage spuza pe turta noastra în nici unul dintre posturi - nu în mod direct. Interesant, şi în acord cu interesele României, ar fi postul de comisar pe energie, dar să fim realişti…

Cel de comisar pe Regional Policy ar fi iar în concordanţă cu interesele şi aspiraţiile noastre, şi mai aproape de realitate. Suntem o ţară cu o populaţie mare, mulţi membri în Parlamentul European, teoria ne dă dreptul la un post important. Dacă se doreşte un portofoliu important, atunci criteriile de nominalizare pentru funcţie trebuie să fie europene, şi nu dâmboviţene. Bucureştiul trebuie să  nominalizeze o persoană cât mai cunoscută la Bruxelles, foarte bună din punct de vedere profesional şi apreciată pe plan european - sau măcar la Bruxelles.

Iulia Monica Oehler-Şincai: Într-adevăr, Parlamentul European aprobă preşedintele şi membrii Comisiei Europene. Însă României i-ar fi mai utile: competenţa,  profesionalismul, corectitudinea celor care ne reprezintă pe plan intern şi extern decât un anumit portofoliu de comisar. Totuşi, nu trebuie trecută cu vederea activitatea remarcabilă a comisarului Leonard Orban pentru multilingvism, care ne-a reprezentat cu cinste din ianuarie 2007 la Bruxelles.

•    Dr. Zoe Petre predă istoria la Universitatea Bucureşti.
•    Iulian Chifu conduce Centrul pentru Prevenirea Conflictelor din Bucureşti.
•    Bogdan Iancu este jurist, lector dr. la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti.
•    Dr. Călin Georgescu este Director Executiv al Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă.
•    Ruxandra Ivan este lector dr. la Facultatea de Științe Politice a Universităţii din București.
•    Alina Inayeh conduce George Marshall Fund România.
•    Dr. Iulia Monica Oehler-Şincai este cercetătoare în cadrul Institutului de Economie Mondială.