România, donator junior
0
FP România nr. 11. Ajutorul internaţional pentru cele mai sărace ţări din toate colţurile lumii este oferit nu doar de cele mai puternice state, ci şi de noile membre ale Uniunii Europene, chit că acestea abia au depăşit tranziţia spre democraţie. Printre ele, şi România învaţă ce trebuie să facă cu noul statut internaţional, de donator.
Criza economică loveşte statele dezvoltate ale lumii şi, prin ele, o dată în plus, ţările cele mai vulnerabile, unde sărăcia şi inegalitatea sunt deja larg răspândite. Din cauza recesiunii, unele guverne sunt nevoite să îşi diminueze ajutorul financiar pentru Lumea a Treia, după ce în 2008 suma totală a crescut cu 10,2%, ajungând la aproape 134 miliarde de dolari - cea mai mare cifră înregistrată vreodată.
În aceste condiţii, ambiţioasele planuri stabilite la summitul Mileniului din 2000 - cea mai mare reuniune din istorie, la care au participat oficiali din 191 de ţări – par imposibil de îndeplinit. Printre ele, reducerea la jumătate, până în 2015, a celor peste un miliard de oameni care trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi şi a numărului de persoane care suferă de foame.
UE, cel mai mare donator din lume
Lider mondial al donatorilor internaţionali, UE asigură peste jumătate din suma totală destinată ţărilor subdezvoltate prin programul Asistenţa Oficială pentru Dezvoltare (ODA). Statisticile pe 2008 arată însă că Uniunea nu a reuşit să asigure decât 0,40% din venitul intern brut, şi nu 0,51%, aşa cum a propus că va aloca până în 2010. Având deja o „datorie” care se suprapune cu anul 2009 de criză financiară, UE se află în situaţia de a nu-şi onora promisiunea faţă de Lumea a Treia, în condiţiile în care unele ţări europene au anunţat deja recesiunea economică.
România ajută în regiune
Odată cu aderarea la UE, România a intrat în clubul de elită al donatorilor europeni, care ajută cele mai sărace state ale lumii, aşa cum prevede Tratatul de la Maastricht. Din ţară asistată, care a beneficiat din 1989 de fonduri importante pentru depăşirea tranziţiei, România a ajuns donatoare, un statut pe care acum învaţă cum să-l abordeze.
Pentru început, Comisia Europenă a recomandat guvernului de la Bucureşti să aibă astfel de proiecte doar în regiunile din apropiere - Europa de Est, Balcanii de Vest şi Caucazul de Sud -, iar după câştigarea experienţei să îşi extindă aria de acţiune în Asia Centrală, Africa şi America Latină. Deocamdată, proiectele româneşti sunt derulate în Serbia, Georgia şi în Republica Moldova, iar perioadele de derulare diferă de la ţară la ţară.
***
O implicare modestă dincolo de Prut
„Aveam programată o întâlnire la Chișinău, într-un proiect de consultanță cu UNDP, cu o doamnă din guvern, care se ocupa de relațiile cu donato-rii internaționali. Ar fi trebuit să ne vedem chiar în clădirea guvernului, dar m-a anunțat că este o reuniune de urgență a cabinetului împreună cu președintele Voronin și că ar fi bine să amânăm. Între timp, mă plimb pe străzi, unde manifestanții se luptă cu comunismul în stil moldovenesc. Aud că ambasadorul român a fost expulzat. Mai aud că ziariști români își găsesc refugiul în sediul unei organizații internaționale. Și primesc telefonul de la doam na directoare: ne vedem mai târziu, la o cafenea de lângă guvern. Discutăm despre rolul României ca donator pentru dezvoltare în Moldova. Îi spun că e ușor absurd să discutăm așa tocmai în acea zi și e de acord cu mine. Știu că nu îmi poate spune nimic despre ședința de guvern la care tocmai a participat, dar o întreb doar dacă oamenii de acolo sunt în mod onest convinși că România e în spatele evenimen telor. Adică, una e să zici asta presei și alta chiar să o crezi, în ședintele fără public. Îmi spune că da, chiar cred asta. Rămân fără grai și discutăm mai departe despre standarde fito-sanitare, copii instituționalizați și alte domenii în care crede că România ar putea ajuta Moldova. E o persoană foarte deschisă, voi afla ulterior că a demisionat.
De fapt, ce face România în Moldova? Patetic de puțin. Ceea ce putem numi în mod oficial „asistență pentru dezvoltare” a însemnat, în 2007, 800.000 de euro. Atâta tot. Și nici măcar direct, ci prin biroul local al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare. Jumătate din bani au mers pe cofinanțarea unui proiect de asistență socială a unor categorii defavorizate, 160.000 de euro pentru promova-rea transparenței în administrație, încă 140.000 pentru cofinanțarea unui program de asistență pentru ONG-uri și 100.000 tot cofinanțare pentru un program de racordare la apă a unor sate. Pe lângă asta mai sunt ajutoarele tradiționale. Departa-mentul pentru Relații cu Românii de Pretutindeni din cadrul Guvernului României a dat 5,5 milioane lei în 2006, de pildă, pentru proiecte în general culturale. La fel Institutul Cultural Român finanțează câteva reviste culturale la Chișinău. Cam asta e tot.” – Cristian Ghinea
Se încarcă comentariile...
