Voronin a fluturat un miliard de yuani, râvnit şi de România
0
Analiză FP România online. Ciracii lui Voronin au primit un ajutor umanitar de 732.000 de dolari în yuani, dar regimul şi-a făcut campanie invocând un miliard pentru infrastructură şi agricultură cu caractere chinezeşti. Ce caută China în Moldova? De ce nu mai caută nimic în România?!
Nu cu mult timp în urmă, Denis Cenuşă, unul dintre autorii din Republica Moldova ai FP România, ne semnala ştirea că Beijingul va oferi Chişinăului un ajutor financiar nerambursabil în valoare de cinci milioane yuani – adică circa 732.000 $. Detaliile sunt antologice: Banii vor ajunge în Moldova sub formă de rechizite de birou destinate Parlamentului şi Preşedinţiei… China va suporta cheltuielile de livrare a mărfii, iar Moldova va suporta cheltuielile legate de vămuirea, recepţionarea şi transportarea mărfii achiziţionate din contul ajutorului oferit de China. Zinaida Greceanîi cerea responsabililor din Executiv "să finalizeze cât mai rapid demersurile necesare, pentru ca statul să intre cât mai repede în posesia ajutorului acordat de chinezi.”
Ca analist politic cu poziţii de opoziţie, Denis Cenuşă lansa în acel moment o teorie de mare anvergură: în loc să se ralieze politicii externe europene, după cum au convenit Bruxelles-ul şi Chişinăul, ceea ce ar însemna şi ca Republica Moldova (RM) să critice, în rând cu Preşedinţia suedeză a UE, reprimarea protestelor minoritarilor uiguri din Xinjiang, guvernarea comunistă moldovenească bate palma cu guvernarea comunistă chineză... Şi foloseşte respectivul ajutor economic drept reclamă electorală. De altfel, mai constata analistul moldav, frăţia moldo-chineză ar trebui identificată şi în represiunea protestelor post-electorale din RM. Concluzia majoră era că RM renunţă la parteneriatul strategic cu UE pentru unul cu China – după cel cu Rusia, care promisese, la rândul său, un ajutor financiar de 500 de milioane de dolari.
De la Bucureşti, unde se deplânge pierderea tradiţionalelor relaţii amicale cu Beijingul, asemenea analize pot părea exagerate. Cam multă oroare pentru un aşa mic cadou. La o adică, în iunie, China furniza RM un alt ajutor nerambursabil de trei milioane de yuani aplaudat de ministrul moldovean al Apărării – vezi şi acordul sino-moldovean pentru cooperare militară (echipamente, formare) semnat în 2005. Iar, pe atunci preşedinte al Parlamentului moldovean, Marian Lupu venea toamna trecută de la Beijing cu un ajutor nerambursabil de 20 de milioane de yuani - circa 2 milioane de euro -, după ce discutase cu omologii chinezi despre o singură Chină şi o singură Moldovă şi despre promovarea exporturilor moldoveneşti pe piaţa chineză.
Miliardul de carton
Argumente mai valide la oprobiul analistului moldovean abia urmau însă. La câteva zile apărea vestea, mult mai importantă, că Beijingul acordă Chişinăului un împrumut de un miliard de dolari pentru proiecte în infrastructură (drumuri, ape, energie) şi producţie agricolă.
După cum rublele transferate în dolari urmau să acopere golurile din bugetul moldovenesc fără condiţiile de reforme structurale impuse de FMI şi respinse de regim, yuanii ar veni în locul banilor Băncii Mondiale, care tocmai reziliase un acord cu RM din raţiuni de lipsă de transparenţă la selectarea companiilor care ar fi urmat să efectueze lucrările. Din nou, Denis Cenuşă analizează Memorandumul de înţelegere semnat de Guvernul RM cu China National Overseas Engeneering Corporation (COVEC) pe 23 iulie. Potrivit observatorului moldovean şi interlocutorilor săi, un eventual credit urmează să fie negociat după alegeri, apoi ratificat de legislativele celor două state – dar Voronin s-a grăbit să fluture dolarii chinezeşti drept modalitate sigură pentru crearea de locuri de muncă inclusiv pentru moldovenii pe care criza îi alungă de pe şantierele de construcţii din Spania sau Rusia.
Mai departe, analiza ajunge tot la legătura dintre PCRM şi PC, care ar sta la baza deciziei COVEC: „Pe lângă ideologia comună împărtăşită de comuniştii moldoveni, aceştia susţin politic acţiunile Chinei, neglijând în acest sens chiar şi angajamentele faţă de UE.” De altfel, o legătură ideologică între Chişinău, Moscova şi Beijing o sugerează chiar şi ZF-ul nostru prin titlul „Republica Moldova nu renunţă la comunism nici în al 12-lea ceas” – articolul aminteşte însă şi că fiul şi nepoata preşedintelui ţării cu un PIB de numai şase miliarde USD deţin împreună vreo trei miliarde USD, ceea ce nu are nimic de-a face cu comunismul, poate cu oligarhiile rusă şi chineză.
De altfel, aproape amuzant, aducerea unui miliard din China s-ar afla şi în programul electoral al social-democraţilor moldoveni, de opoziţie, care reproşează puterii comuniste că le-au devansat iniţiativa...
Cine mai cere prietenia Beijingului
Departe de inflamările electorale din Moldova, întrebările pe care relaţia politico-comercială a Chişinăului cu Beijingul le poate isca de partea ceastălaltă a Prutului ar fi: Sunt relaţiile Chişinăului cu Beijingul aidoma celor cu Moscova? Sunt relaţiile Chişinăului cu Beijingul mai ilegitime decât ale Bucureştiului sau Bratislavei? Sunt utile investiţiile chinezeşti în infrastructură? – mai ales în această perioadă de criză de investitori strategici. Mai mult: cine poate respinge investiţiile chineze?
Desigur, regimul Voronin poate pune relaţia cu Beijingul în categoria celei cu Moscova: asigurarea unui protector interesat. China protejează interesat regimurile din Myanmar, Sudan sau Cuba - dar pentru aproprierea unor importante rezerve de hidrocarburi sau asigurarea unor trasee energetice ori pentru poziţionarea strategică în coasta unor adversari majori. În Moldova însă, dacă ruşii vor să termine de acaparat activele moldoveneşti strategice, ce-ar mai avea de dobândit chinezii? - care pot cumpăra zăcăminte, tehnologii sau branduri din toată lumea.
Poate, atunci, interesul Chinei în RM chiar doar poziţionarea economică la graniţa estică a UE - ca şi în interiorul ei. În timpul amintitei vizite a lui Marian Lupu la Beijing se preciza: „Republica Moldova prezintă interes prin climatul investiţional favorabil, avînd în vedere acordarea de către UE, de la 1 martie 2008, a Preferinţelor Comerciale Autonome, ajustarea cadrului juridic naţional la cerinţele OMC, existenţa unui regim atractiv de impozitare. Aceasta permite crearea în Republica Moldova a unor întreprinderi mixte moldo-chineze, producţia cărora ar putea fi exportată pe piaţa Uniunii Europene.”
În fond, luna trecută, preşedintele Hu Jintao s-a întors de la summiturile BRIC şi SCO din Rusia făcând un ocol prin Slovacia şi Croaţia, unde a promis tot investiţii chinezeşti în infrastructură, energie şi agricultură. E drept, acolo s-a vorbit şi de cooperare în domeniul ştiinţelor şi tehnologiilor, al sănătăţii publice sau turismului. Dar şi despre utilizarea celor două mici state europene drept trambulină a Chinei către Uniunea Europeană, Europa de Sud-Est sau Orientul Mijlociu. În legătură cu preferinţele strategice, China declară că susţine aspiraţiile Moldovei - ca şi ale Croaţiei - de integrare în UE.
Deloc în ultimul rând, la capitolul caracterului relaţiilor internaţionale cu China, trebuie subliniat că în aceste zile are loc, la Wasshington, Dialogul Strategic şi Economic SUA-China. (I se mai spune şi un G-2 în faşă – iar americanii răspund europenilor panicaţi că trebuie să-şi merite prioritatea strategică acordată de America.) Din inima democraţiei americane, liderii SUA dau acum socoteală trimişilor Chinei pentru slăbiciunea propriei monede naţionale, în care Beijingul a investit masiv, dar şi pentru protecţionismele americane cu motivaţii economice sau strategice...
România este mai departe de China decât Moldova
Pentru comparaţie, trebuie amintit şi că tot luna trecută o înaltă delegaţie parlamentară română – în frunte cu Mircea Geoană – a făcut un lung turneu chinezesc, tocmai în ideea că relaţiile diplomatice active cu Beijingul au devenit obligatorii pentru orice capitală şi că schimburile comerciale active cu chinezii pot fi profitabile şi celeilalte părţi.
Şi România aspiră la piaţa sau fondurile Chinei, şi politicienii români cred că România poate fi o poartă a Chinei spre toate zările: „Chinezii au fost interesaţi să investească în proiecte mari de infrastructură, să investească în agricultură şi în energii regenerabile în România. (…) Chiar şi astăzi portofoliul de investiţii chinez pentru România implică proiecte de câteva miliarde de euro, dacă îi convingem că suntem parteneri serioşi de dialog. (…) Guvernul de la Beijing a decis ca în perioada următoare să investească masiv la nivel mondial şi este vital ca România să devină o destinaţie majoră a acestor investiţii. (…) Beijingul doreşte ca Bucureştiul să fie poarta de intrare a sute de miliarde de dolari către Uniunea Europeană.” - spunea Mircea Geoană. Ar exista şi un bonus: “Chinezii fac 2.000 de kilometri de autostradă pe an!”.
Ca o concluzie cel puţin de termen scurt, este cam mult să considerăm că Republica Moldova are pentru China aceeaşi importanţă politică sau strategică pe care o are pentru Federaţia Rusă - dacă nu una dublă, date fiind sumele care au provocat discuţia. Iar dacă tot a trecut de Marea Caspică, de ce nu ajunge mâna lungă a Chinei şi în România?!
Se încarcă comentariile...
