„Revoluţie de catifea” în Iran ?

Analiză FP România online. La capătul unei campanii electorale tensionate, fără precedent în Iran, alegătorii votează astăzi preşedintele ţării în al zecelea scrutin organizat în cei 30 de ani care au trecut de la revoluţia islamică.

Competiţia electorală s-a dus între actualul preşedinte - un ultraradical care sfidează Occidentul -, şi alţi trei candidaţi moderaţi şi reformişti, care vor raporturi bune cu Vestul. Marea masă a electoratului este împărţită, iar elitele sunt şi ele divizate între susţinătorii ultraconservatorului Ahmadinejad şi adepţii dezgheţării relaţiilor cu Occidentul.

Pe cine aleg iranienii?

Cele mai mari şanse la scrutinul prezidenţial le are tot ultraconservatorul Mahmoud Ahmadinejad. Cu un electorat format din iranienii săraci, el se prezintă drept un musulman devotat, fiind susţinut în campania electorală de liderul suprem al ţării, ayatollahul Ali Khamenei. Folosind un ton agresiv la adresa Occidentului, a devenit faimos afirmând că „ Israelul trebuie să dispară de pe hartă”, iar Holocaustul este „un mit”. Înainte de a câştiga alegerile prezidenţiale din 2005, a făcut parte din Gardienii Revoluţiei, armata ideologică a Iranului, şi a fost primar al Teheranului.
 
Principalul său rival este Mir Hossein Mousavi, un conservator moderat, care a fost premier în timpul războiului dintre Iran şi Irak ( 1980-1988). Susţinut de fostul preşedinte al ţării, Khatami, al cărui consilier a fost, el a reuşit să câştige de partea sa tinerii de la oraşe şi o parte dintre femei, cărora le-a promis mai multe libertăţi. El conduce în prezent Academia de Arte din Iran şi se bucură de o bună reputaţie în rândul intelectualilor. 

Şanse mici de câştig au reformatorul Mehdi Karroubi şi  conservatorul Mohsen Rezai, ambii fiind susţinători ai unei relaţii destinse cu comunitatea internaţională. Primul, un cleric de rang mediu, este considerat “şeicul reformelor”, susţinând liberalizarea economiei şi a societăţii. Al doilea a condus timp de 16 ani corpul de elită din Gardienii Revoluţiei, iar în campanie a spus că, dacă va fi ales preşedinte, se va ocupa în special de şomaj şi inflaţie, pe care le consideră cele mai mari probleme ale ţării. Şi unul şi celălalt îl acuză pe Ahmadinejad că a minţit în legătură cu situaţia economiei.

O campanie zgomotoasă

Pentru unii analişti iranieni, modul în care s-a desfăşurat campania electorală reprezintă o mare schimbare în istoria ţării, arată ziarul The New York Times. Niciun alt scrutin nu a scos la iveală atâtea critici dure , insulte şi acuzaţii reciproce de corupţie şi minciuni, ca acesta.

În timp ce reformistul Moussavi a spus despre actualul şef al statului că reprezintă „un pericol” pentru Iran, preşedintele ţării a afirmat că  adversarii săi folosesc „metode hitleriste”. În apărarea lui Ahmadinejad au venit şi Gardienii Revoluţiei care îl acuză pe principalul rival al acestuia de pregătirea unei „revoluţii de catifea”, calificându-i pe reformişti şi moderaţi drept „ extremişti”.

Mai puţin obişnuite în Iran au fost şi mitingurile electorale care au scos în stradă zeci de mii de oameni, fiind organizate de principalii doi rivali pentru a se denunţa reciproc. În ciuda acestor manifestări, observatorii cred că niciun candidat nu are şansa  de a obţine 50% din voturi, un al doilea tur de scrutin fiind posibil să aibă loc peste o săptămână.

O privire de la Washington

Deşi nu comentează modul cum s-a desfăşurat cursa electorală din Iran, Statele Unite ale Americii sunt gata să se implice „într-un dialog serios”  cu Teheranul. Chiar dacă nu are o influenţă prea mare în deciziile de politică externă, preşedintele Iranului, indiferent cine va fi el, va trebui să răspundă ofertei liderului de la Casa Albă, Barack Obama, care a întins o mână Teheranului.

Analiştii cred că rezultatul scrutinului nu va aduce modificări în politica nucleară a Iranului, care este decisă de ayatollahul Ali Khamenei, şi nu de preşedinte. Totuşi, experţii cred că Teheranul ar putea avea o relaţie mai puţin tensionată cu Occidentul, dacă ar câştiga Moussavi.

Moştenirea lui Ahmadinejad

Viitorul preşedinte va avea de rezolvat problemele economiei ţării, singurul domeniu în care acesta poate avea o  influenţă reală. La capătul celor patru ani de mandat ai lui Ahmadinejad, Iranul are o inflaţie de peste 25% şi o rată a şomajului de 12,5%, cauzate nu doar de scăderea preţului petrolului, ci şi de izolarea în care se află ţara, investiţiile  companiilor occidentale în sectorul petrolier fiind îngheţate. Pe fondul acestei situaţii dificile, adversarii preşedintelui în exerciţiu au promis în campania electorală că vor acorda o atenţie mai mare sectorului privat.

A patra ţară exportatoare de petrol din lume, Iranul se vrea a fi o putere regională. Fiind pe punctul de a obţine arma nucleară şi dezvoltând  capacităţi balistice, Teheranul a fost supus unor presiuni crescânde din partea comunităţii internaţionale.